A spus nu, dar apoi s-a dus: scurte consideraţii omiletice la Duminica a XXVI-lea din Timpul ordinar, An A

(RV - 24 septembrie 2011) E Ziua Domnului. În această duminică a XXVI-a din Timpul bisericesc ordinar Liturghia ne prezintă pasajul din Evanghelia lui Ioan 21,28-32 în care Isus expune parabola celor doi fi. dintre care primul a spus da tatălui dar apoi nu l-a ascultat; în schimb cel de-al doilea care spusese nu, dar apoi părându-i rău, a făcut ceea ce îi ceruse tatăl său. Şi Isus le spune mai marilor preoţilor şi bătrânilor poporului cărora le vorbea:

"Adevăr vă spun, că vameşii şi desfrânatele vor merge înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu” (In 21, 32).

Asupra acestui fragment din Evanghelie, iată un scurt comentariu al părintelui carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma.

Spune proverbul „Trai il dire e il fare c’é di mezzo il mare” - „Între a spune şi a face este la mijloc marea”: ceea ce contează sunt faptele, nu vorbăria generoasă sau intenţiile bune. Primul dintre cei doi fii din parabola povestită de Isus apare imediat îndărătnic şi neascultător faţă de cererea tatălui de a merge să lucreze în vie: „Nu vreau!”. răspunde obraznic. Dar pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Al doilea în schimb se arată generos şi disponibil în cuvinte, dar apoi nu s-a dus. Sunt contradicţiile vieţii, formalismul celor zeloşi, care apoi sunt dezminţiţi de fapte. În timp ce acela care pare mai puţin dispus şi potrivit, în fapte se dovedeşte mai generos şi disponibil, ştiind de atâtea ori să-şi schimbe atitudinea şi să asculte.

Aplicaţia corectă o oferă însuşi Isus: în jurul lui mai-marii preoţilor şi bătrânii poporului, oameni instruiţi şi zeloşi, au căutat în toate felurile să se opună lui Isus şi învăţăturii sale, în timp ce lumea cel mai puţin probabil că ar fi religioasă, cel puţin în aparenţă, vameşi şi prostituate, şi-au deschis inima în faţa lui Isus, l-au simţit ca prieten şi l-au urmat.

Poate nu este nevoie de multe cuvinte pentru a spune că şi între noi, discipoli de paradă sunt mulţi, dar fără coerenţă reală, şi din contra de o incoerenţă de-a dreptul scandaloasă. Însă Dumnezeu vrea să întâlnească inimile sărace şi sincere, gata şi să se căiască, să le pară rău cu sinceritate. El vrea lume care îl ascultă de bunăvoie şi din convingere serioasă, nu doar pentru paradă.
Până aici părintele Secundin.

Sugerăm şi o dezvoltare în direcţia Scrisorii a doua a sfântului Paul către Corinteni 1, 12-22

Schimbarea planului de călătorie al lui Paul

12 Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre că, în lume şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu simplitate e şi cu sinceritate divină; nu cu înţelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu. 13 Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi sau cunoaşteţi. Sper că până la sfârşit veţi cunoaşte, 14 după cum aţi şi cunoscut în parte, că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru f Isus.
15 Cu această convingere voiam să vin la voi ca să aveţi un al doilea har g, 16 de la voi să trec în Macedonia şi din Macedonia să mă întorc din nou la voi şi să fiu însoţit de voi în Iudeea. 17 Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uşurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine "da, da" să fie "nu, nu?" 18 Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este da şi nu. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan şi de Timotei, nu este da şi nu, ci în el este numai da. 20 Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi, amin, lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu, 22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului”.