Liturghia Papei la Stadionul Olimpic din Berlin: „A rămâne în Cristos înseamnă a rămâne
şi în Biserică”
(RV - 23 septembrie 2011) Joi seară, cu Sfânta Liturghie celebrată la Stadionul
Olimpic de la Berlin s-a încheiat prima zi a vizitei lui Benedict al XVI-lea în Germania.
În acelaşi loc în 1996 Fericitul Ioan Paul a prezidat beatificarea lui Karl Leisner
şi a prepozitului Domului din Berlin, Bernard Lichtenberg, martir al persecuţiei naziste.
În prezenţa a curca 80 de mii de credincioşi care umpleau până la refuz stadionul
olimpic din Berlin Papa a axat predica plecând de la parabola viţei şi mlădiţelor
din Evanghelia după Sfântul Ioan subliniind că „Cine crede în Cristos, are un
viitor”.
Din Germania, unul dintre trimişii noştri, Stefano
Leszczynski: • În primul discurs oficial în prezenţa preşedintelui german Wulff,
joi dimineaţă, Benedict al XVI-lea ilustrase foarte clar scopul călătoriei sale în
Germania, acela de „a întâlni lumea şi a vorbi despre Dumnezeu”. Şi, joi seară, în
peisajul emoţionant al Stadionului Olimpic din Berlin Papa a demonstrat în practică
ceea ce voia să spună. Primirea acordată de cei circa 80 de mii de credincioşii care
ocupau toate spaţiile din circumferinţa stadionului olimpic din Belin nu putea fi
mai călduroasă şi emoţionantă. Chiar imediat, între credincioşi şi Papa s-a stabilit
un schimb reciproc de profundă şi bucuroasă afecţiune. Cum a subliniat arhiepiscopul
oraşului mons. Rainer Maria Woelki în cuvântul de salut adresat Pontifului, mulţi
dintre credincioşii prezenţi erau veniţi de foarte departe ca să-l întâlnească pe
Păstorul universal al Bisericii.
La predica inspirată din parabola „Viţei
şi mlădiţelor” din Evanghelia după Ioan, Benedict al XVI-lea a amintit beatificarea
de acum 15 ani de către Ioan Paul al II-lea a lui Karl Leisner şi Bernard Lichtenberg,
prepozitul Domului din Berlin, victimă a persecuţiilor naziste. • Gândindu-ne
la aceşti Fericiţi şi la toată ceata Sfinţilor şi Fericiţilor, putem înţelege ce înseamnă
a trăi ca mlădiţe ale adevăratei viţe care este Cristos şi produce multe roade.
Papa
a subliniat cum imaginea viţei este un semn de speranţă şi de încredere pentru oamenii
care aleg să-l urmeze pe Cristos: • În timpul nostru de nelinişte şi de indiferenţă,
în care atât de multă lume pierde orientarea şi sprijinul; în care fidelitatea iubirii
în căsătorie şi în prietenie a devenit atât de şubredă şi de scurtă durată;…aici Domnul
înviat ne oferă un refugiu, un loc de lumină, de speranţă şi încredere, de pace şi
siguranţă.
Tema aleasă de Papa cheamă îndeaproape pe cea a motoului acestei
călătorii “Wo Gott ist, da ist Zukunft”,“Unde este Dumnezeu, acolo este
viitor”. Papa a amintit apoi suferinţa multor creştini şi catolici persecutaţi
în trecut din ură faţă de credinţă. Chiar în acele momente triste ale istoriei fiii
Bisericii nu erau singuri. Benedict al XVI-lea nu a evitat să înfrunte şi dificila
şi dureroasa temă a răului care - a explicat - poate prinde rădăcini chiar în sânul
Bisericii. Papa a invitat pe toţi oamenii, credincioşi şi care nu cred, să nu se oprească
doar la aspectul exterior al Bisericii, cum se întâmplă uneori, dar să se treacă dincolo
pentru a se putea bucura de misterul ei mai mare şi profund. • Dacă apoi se
adaugă şi experienţa dureroasă că în Biserică există peşti buni şi răi - a explicat
Papa Benedict - grâu bun şi neghină, şi dacă privirea rămâne fixată asupra lucrurilor
negative, atunci nu se mai deschide misterul mare şi profund al Bisericii.
Imediat
după aceea, adresându-se mai ales acelor catolici care simt dezorientare şi nelinişte
în confruntarea cu provocările secularizării a avertizat: • Insatisfacţie şi
nemulţumire se răspândesc, dacă nu se văd realizate propriile idei superficiale şi
greşite despre ’Biserică’ şi propriile ’visuri despre Biserică’.
„A rămâne
în Cristos - explică Pontiful - înseamnă,…a rămâne şi în Biserică”. • Întreaga
comunitate a credincioşilor - a spus - este trainic unită în Cristos, viţa. În Cristos,
toţi noi suntem uniţi împreună. În această comunitate El ne susţine şi, în acelaşi
timp, toţi membrii se susţin reciproc. Ei rămân împreună în furtuni şi îşi oferă protecţie
unii altora. Noi nu credem singuri, - a spus în încheiere actualul Succesor al apostolului
Petru - dar credem cu toată Biserica.
„Cine crede în Cristos are un viitor
şi va putea găsi mângâiere şi răscumpărare”. Cuvintele lui Benedict al XVI-lea vin
după cele pronunţate din inimă tot pe stadionul olimpic berlinez de arhiepiscopul
oraşului mons. Rainer Maria Woelki. Înaltul păstor definise Berlinul „un oraş care
a uitat de Dumnezeu şi unde ateismul a câştigat teren, dar şi un oraş unde multe persoane
sunt în căutare şi năzuiesc după Dumnezeu.
O condiţie ce este mărturisită
- a adăugat mons. Woelki - şi de dialogul intens intereligios şi ecumenic, care chiar
în acest oraş se desfăşoară cu o angajare constantă. Berlinul deci - a spus arhiepiscopul
capitalei germane - nu este un oraş fără Dumnezeu şi faptul că azi un catolic din
cinci la Berlin nu este de origine germană dovedeşte că legătura cu Biserica universală
este mereu puternică şi vibrantă. „Singurul viitor pe care îl avem este acela care
include prezenţa lui Dumnezeu”.