„M-am făcut preot nu doar pentru a sta aproape de aparate, ci pentru a sta aproape
de suflete”, spunea părintele Filippo Soccorsi, director al Radio Vatican între 1934
şi 1953, care murea acum 50 de ani
(RV – 21 septembrie 2011) Acum 50 de ani, pe 21 septembrie 1961, murea părintele
Filippo Soccorsi, director al postului Radio Vatican, între 1934 şi 1953. Născut
la Roma, pe 26 martie 1900, după ce s-a laureat în Matematică şi Fizică, a intrat,
în 1922, în Provincia torineză a Companiei lui Isus. Sfinţit preot
în 1931, a fost chemat de Papa Pius al XI-lea, în 1934, la conducerea postului Radio
Vatican, ce fusese inaugurat cu trei ani mai înainte.
Mai multe amănunte,
în serviciul realizat de Amedeo Lomonaco, de la redacţia noastră centrală:
Părintele
Filippo Soccorsi a considerat întotdeauna Radio Vatican ca un mijloc de apostolat:
„M-am făcut preot” – avea obiceiul să spună – „nu doar pentru a sta aproape de
aparate, ci pentru a sta aproape de suflete”. Radioul era un instrument pentru
a ajunge la suflete şi efortul părintelui Soccorsi – scrie Ferdinando Bea în cartea
sa „Qui Radio Vaticana. Mezzo secolo della Radio del Papa” s-a orientat de la început
spre transformarea postului Radio Vatican într-un centru de difuzare şi de informare
permanentă şi universală. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Radio
Vatican a rămas o voce liberă care transmitea discursurile pontifilor, cu cuvintele
de mângâiere pentru cei oprimaţi şi cu însufleţite apeluri la a depune armele.
„Nimic
nu este pierdut cu pacea. Totul poate fi pierdut cu războiul” (Radio-mesajul
lui Pius XII, din 1939)
În timpul războiului a fost instituit şi Oficiul
de Informaţii, iar Radio Vatican a devenit un instrument indispensabil pentru aflarea
civililor, prizonierilor şi militarilor dispăruţi. Radio Vatican a transmis peste
un milion două sute de mii de mesaje cu apeluri legate de persoane dispărute, ale
căror nume erau pronunţate foarte lent.
În acei ani dificili, părintele Soccorsi
– care era definit de poliţia italiană, într-un document informativ din 1940 „un om
cu sentimente contrare regimului” – s-a implicat în ajutorarea persoanelor refugiate
în Vatican, multe dintre acestea au fost chiar angajate la Radio Vatican. După
război, părintele Soccorsi a început procesul de modernizare şi de potenţare tehnică
a aparaturii, dar s-a concentrat în special pe transformarea Radioului într-un instrument
de educaţie civilă şi religioasă.
În 1953, a devenit director al Radio Vatican
părintele Antonio Stefanizzi, părintele Soccorsi, cel care a fost director între 1934
şi 1953, a primit o scrisoare de mulţumire de la papa Pius al XII-lea în care pontiful
amintea, pe lângă transformările tehnice, „mirabila misiune de caritate şi asistenţă”
a Radioului Vatican în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În ultimii
ani ai vieţii, părintele Soccorsi a fost director spiritual al studenţimii aflate
în grija iezuiţilor, fostul director de la Radio Vatican petrecând ore întregi în
scaunul de spovadă, la biserica Sfântul Ignaţiu, din Roma.