Sărbătoarea Sf. Matei: un păcătos public devenit apostol. Papa: vestea bună a Evangheliei este oferirea iertării lui Dumnezeu celor păcătoşi

(RV - 21 septembrie 2011) Biserica celebrează în ziua de 21 septembrie sărbătoarea Sfântului Matei, apostol şi evanghelistă căreia Benedict al XVI-lea i-a dedicat o cateheză la audienţa generală şi într-o alocuţiune înainte de rugăciunea Îngerul Domnului.
Matei în ebraică înseamnă „dar al lui Dumnezeu”. Totuşi munca sa de „publican”, adică de perceptor de taxe pe contul autorităţii imperiale romane, era considerată mai degrabă o tâlhărie. În ochii tuturor trecea ca un păcătos public şi deosebit de odios întrucât colaborator cu ocupantul străin. Prin urmare, un om ce trebuia evitat cu grijă de a-l frecventa. Şi Isus se duce acasă la el. Spune a Pontiful la audienţa generală din 30 august 2006:
• „Isus nu exclude pe nimeni de la prietenia cu el. Din contra, tocmai în timp ce se află la masă în casa lui Matei-Levi, ca răspuns dat celui care se arăta scandalizat pentru faptul că el frecventează companii puţin recomandabile, pronunţă importanta declaraţie:’Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi…Căci n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi’ (Cf Mt 9,12-13). Vestea bună a Evangheliei consistă tocmai în aceasta: în oferirea harului lui Dumnezeu celui păcătos!”

Ceea ce impresionează la Matei este promptitudinea în a răspunde la chemarea lui Isus. Domnul îi zice: „Urmează-mă!”. Şi el imediat „s-a ridicat şi l-a urmat”:
• "Aceasta a însemnat pentru el abandonarea oricărui lucru, mai ales a ceea ce îi garanta o sursă de câştig sigură, chiar dacă adesea injust şi în mod necinstit. Evident, Matei a înţeles că familiaritatea cu Isus nu-i permitea să continue mai departe activităţi dezaprobate de Dumnezeu. Uşor de intuit aplicarea la prezent: şi astăzi nu este admisibilă ataşarea de lucruri incompatibile cu urmarea lui Isus, cum este cazul bogăţiilor necinstite”, sublinia Pontiful la aceeaşi audienţă generală din 30 august 2006.

Şi mai departe. Matei, păcătosul, se converteşte. Se încredinţează iertării lui Dumnezeu:
• „În figura lui Matei, deci, Evangheliile ne propun un paradox propriu-zis: cine este în mod aparent mai departe de sfinţenie poate deveni chiar un model de primire a îndurării lui Dumnezeu lăsând să se întrevadă efectele ei minunate în propria existenţă”.

Tuturor celor care se consideră drepţi Isus le zice: „Vameşii şi prostituatele vor merge înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. Şi aşa a fost pentru Matei, vameşul:
• „Din publican a devenit imediat ucenic al lui Cristos. Din ’cel din urmă’ s-a văzut dintr-odată ’primul’, datorită modului de a gândi al lui Dumnezeu, care - spre norocul nostru”’! - este diferit de cel al lumii. ’Gândurile mele nu sunt gândurile voastre - spune Domnul prin gura profetului Isaia, şi căile voastre nu sunt căile mele’ (Is 55, 8) , amintea Benedict al XVI-lea la rugăciunea Angelus în ziua de 21 septembrie 2008.

rv/A. Lucaci