Mare număr de convertiri în Coreea: interviu cu părintele Denis Monaghan, care-şi
desfăşoară apostolatul la catedrala din Seul
(RV – 19 septembrie 2011) Biserica Catolică din Coreea de
Sud este una din Bisericile asiatice cu cea mai rapidă creştere. Creştinismul
a ajuns în peninsula coreeană în secolul al XVII-lea şi, până acum câteva decenii,
credincioşii au fost supuşi persecuţiilor. De fapt, în Coreea, numărul
martirilor pentru credinţă este foarte mare.
Despre noile probleme cu care
se confruntă astăzi Biserica din această ţară, printre care şi problema avortului,
iată o descriere făcută de părintele Denis Monaghan, intervievat de Fausta Speranţa,
de la redacţia noastră centrală:
• „Mă aflu aici de 42 de ani. Când am venit
în Coreea, în 1960, numărul catolicilor era de circa 500 de mii; acum sunt în număr
de aproximativ 5 milioane. Marea parte a convertirilor din Coreea nu trebuie atribuită
atât preoţilor, cât mai ales mişcării catolice laice „Legiunea Mariei”. Această
mişcare a ajuns în Coreea în 1961. Până la acea dată, Coreea avusese o istorie a Bisericii
importantă, cu martiri, dar numărul catolicilor nu fusese niciodată mare. Se înregistra
şi o foarte mare lipsă de preoţi. De fapt, în realitate, credincioşii catolici sunt
cei care-i formează pe ceilalţi catolici. Numărul convertirilor se datorează interesului
credincioşilor pentru religie şi dorinţei lor vii, active, de a vorbi despre religie
cu prietenii.
Prima dieceză în care am activat a fost dieceza de Kwangju.
Când am ajuns, la Kwangju, în dieceză erau în total nouă preoţi coreeni şi un episcop
irlandez. Trebuie spus că înainte de 1961, realitatea era foarte diferită. Înainte
clerul era de origine americană, irlandeză, australiană. Însă acum, coreeni şi-au
luat în mâini propria soartă, asumându-şi responsabilitatea pentru propria lor Biserică.
Un factor important l-a constituit şi faptul că, în timpul dictaturii, Biserica Catolică
s-a implicat mult în favoarea justiţiei, mai ales cardinalul Stephen Kim. Toţi ştiu
că acest cardinal, Kim, şi-a ridicat vocea împotriva nedreptăţilor dictaturii. Cardinalul
se preocupa şi de un alt fapt; se gândea că, dacă societatea coreeană ar fi ajuns
să fie bogată, numărul catolicilor ar fi scăzut. Dar nu a fost aşa: societatea coreeană
a devenit bogată dar continuă să existe convertiri. Este, de asemenea, adevărat faptul
că continuă să existe cei săraci; acum există noii săraci. Oricum, motivul principal
al creşterii numărului catolicilor este munca, activitatea catolicilor însăşi.”
Dar,
despre noile problematici cu care se confruntă Biserica în societatea
actuală, mult mai diferită decât în trecut, o societate mai bogată, mai modernă… Din
nou, părintele Denis Monaghan:
• „Unul din aspectele importante, asupra
căruia s-a concentrat atenţia comunităţii catolice, a fost participarea catolicilor
la viaţa societăţii civile. În Coreea sunt 63 de parlamentari catolici, un număr proporţional
cu cel al catolicilor, ce reprezintă 10% din populaţia ţării. Parohiile şi consiliile
parohiale sunt foarte active, iar uneori sunt atât de active încât nu vor să se oprească
atunci când încep ceva, iar faptul că ei, credincioşii catolici, sunt atât de entuziaşti,
atrage după sine o creştere a calităţii preoţilor. Vreau să spun că nu poţi rămâne
indiferent, văzându-i pe credincioşi atât de activi. De aceea, eu am convingerea că
meritul creşterii numărului convertirilor este al credincioşilor laici. Desigur,
preoţii şi persoanele consacrate, (călugării, călugăriţele) sunt de foarte bună calitate,
dar adevăratul efort care a condus la astfel de rezultate a fost făcut de credincioşii
laici, care activează în propriile comunităţi şi le susţin. Nu am văzut lume mai
generoasă decât aceşti credincioşi: uneori este şi jenant cât sunt de generoşi. Desigur,
dacă nu ar fi harul de la Dumnezeu nu am putea face nimic, dar dacă trebuie să vorbim
de merit, partea cea mai mare revine laicilor, asociaţiilor de laici.”
Presa
vorbeşte de un număr ridicat de sinucideri şi de avorturi. Iată reflecţia părintelui
Denis Monaghan privind această chestiune:
• „Numărul anual al avorturilor
este de circa 1,5 milioane în Coreea. Aspectul straniu este că, din punctul de vedere
al legii, avortul este ilegal, ca şi prostituţia. De asemenea, se înregistrează un
număr mare de sinucideri, din cauza înaltului nivel de concurenţă din societate. Sunt
puţini cei care asimilează învăţătura Bisericii în favoarea vieţii. Avortul se practică
chiar şi în rândul catolicilor şi nu reuşesc să înţeleg de ce nu pătrunde mesajul
pro-life al Bisericii. Vedeţi, aici, în Coreea, vârsta copilului se calculează
din momentul în care mama rămâne însărcinată, de aceea – se consideră că la naştere
copilul are deja un an. Aceasta înseamnă, că la nivel de tradiţie se recunoaşte că
viaţa există în sânul matern din momentul conceperii. Trebuie să spun că enoriaşii
sunt cu mult mai interesaţi şi mai activi în privinţa convertirilor şi mai puţin sensibili
la mesajul vieţii. În prezent, arhiepiscopul actual de Seul, cardinalul Nicholas
Cheong Jin-shunk, susţine mult Mişcarea pro-vita în Coreea, iar în viitor vom fi şi
mai activi în domeniul formării persoanelor în sfera tutelării vieţii, independent
de vârstă.”