Duminică la Castel Gandolfo, alocuţiunea Papei la „Angelus” inspirată din Scrisoarea Sf. Paul către Filipeni (text)

(RV - 18 septembrie 2011) Iubiţi fraţi şi surori! În Liturghia de azi începe lectura Scrisorii Sfântului Paul către Filipeni, adică membrilor comunităţii pe care Apostolul însuşi a întemeiat-o în oraşul Filippi, importantă colonie romană în Macedonia, astăzi Grecia septentrională. Paul a ajuns la Filippi în timpul celei de-a doua sale călătorii misionare, provenind de pe coasta Anatoliei şi traversând Marea Egee. A fost aceea prima dată în care Evanghelia a ajuns în Europa. Suntem în jurul anului 50, deci circa douăzeci de ani după moarte aşi învierea lui Isus. Şi totuşi, în Scrisoarea către Filipeni, este conţinut un imn lui Cristos care prezintă deja o sinteză completo a misterului său: întrupare, chenoză, adică umilire până la moarte ape cruce, şi glorificare. Acest mister a devenit una cu viaţa apostolului Paul, care scrie această scrisoare în timp ce se află în închisoare, în aşteptarea unei sentinţe de viaţă sau de moarte. El afirmă: „pentru mine a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştig” (Fil 1,21). Este un nou sens al vieţii, al existenţei omeneşti, care consistă în comuniunea cu Isus Cristos cel viu; nu doar cu un personaj istoric, un maestru de înţelepciune, un lider religios, dar cu un om în care locuieşte personal Dumnezeu. Moarte aşi învierea sa este Vestea cea Bună pe care, plecând de la Ierusalim, e destinată să ajungă la toţi oamenii şi popoarele, şi să transforme din interior toate culturile, deschizându-le la adevărul fundamental: Dumnezeu este iubire, s-a făcut om în Isus şi cu sacrificiul său a răscumpărat omenirea din sclavia răului dându-i o speranţă demnă de crezare.

Sfântul Paul era un om care rezuma în sine trei lumi: cea ebraico, cea greacă şi cea romană. Nu întâmplător Dumnezeu i-a încredinţat lui misiunea de a purta Evanghelia din Asia Mică în Grecia şi apoi la Roma, aruncând o punte ce avea să proiecteze Creştinismul până la hotarele extreme ale pământului. Astăzi trăim într-o epocă de nouă evanghelizare. Orizonturi vaste se deschid vestirii Evangheliei, în timp ce regiuni de antică tradiţie creştină sunt chemate să redescopere frumuseţea credinţei. Protagonişti ai acestei misiuni sunt oameni, bărbaţi şi femei, care, asemenea Sfântului Paul, pot spune: „pentru mine a trăi înseamnă Cristos”. Persoane, familii, comunităţi care acceptă să lucreze în via Domnului, după imaginea Evangheliei acestei duminici (Cf Mt 20,1-16). Lucrători umili şi generoşi, care nu cer altă recompensă decât aceea de a participa la misiunea lui Isus şi a Bisericii: „Dacă trăind în această lume - scrie mai departe Sfântul Paul - înseamnă a presta o muncă folositoare, nu ştiu ce trebuie să aleg” (Fil 1,22): dacă unirea deplină cu Cristos dincolo de moarte, sau slujirea trupului său mistic pe acest pământ.

Dragi prieteni, Evanghelia a transformat lumea, şi încă o transformă, ca un fluviu care irigă un câmp imens. Să ne adresăm în rugăciune Fecioarei Maria, pentru ca în toată Biserica să se formeze vocaţii de preoţi, călugări şi laici pentru serviciul noii evanghelizări.

După rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile particulare în şapte limbi, Papa a amintit beatificarea de sâmbătă la Torino a unui preot din Congregaţia Sfântului Iosif Cottolengo.

„Iubiţi fraţi şi surori, ieri la Torino a fost proclamat Fericit mons. Francesco Paleari, din Societatea Preoţilor Sfântului Iosif Cottolengo. Născut la Pogliano Milanese în 1863, din familie modestă de ţărani, a intrat foarte tânăr în seminar şi, îndată după Hirotonire, s-a dedicat săracilor şi bolnavilor în Mica Casă a Divinei Providenţe, dar şi învăţământului, distingându-se prin afabilitatea şi răbdarea sa. Să aducem laudă lui Dumnezeu pentru acest luminos martor al iubirii sale!"

rv/A. Lucaci