În sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, beatificarea călugăriţei italiene Elena Aiello. Benedict XVI: "suflet profund euharistic"

RV 14 sep 2011. Bucurie deosebită, pentru Biserica din regiunea italiană Calabria, pentru beatificarea, miercuri după amiază, la Cosenza, a călugăriţei Elena Aiello, fondatoarea congregaţiei Surorile Minime ale Pătimirii Domnului Nostru Isus Cristos.

La Sfânta Liturghie solemnă, prezidată după amiază de card. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, alături de arhiepiscopul de Cosenza, mons. Salvatore Nunnari şi de nunţiul apostolic în Turcia, arhiep. Antonio Lucibello, şi-au anunţat participarea circa 16.000 de credincioşi din Italia şi din alte Ţări. "Biserica din Italia – a spus miercuri la audienţa generală Benedict al XVI-lea – se bucură pentru ridicarea la cinstea altarelor a unui suflet profund euharistic".

Elena Aiello, prima femeie din regiunea italiană Calabria proclamată fericită, originară dintr-un sătuc din dieceza de Cosenza, a avut o viaţă plină de încercări, pe care le-a depăşit datorită ataşamentului faţă de Cel Răstignit. A murit la Roma, la vârsta de 66 de ani, în faimă de sfinţenie, în 1961. 50 de ani mai târziu, în sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Elena intră în rândul fericiţilor. Beatificarea acestei călugăriţe, observa Sfântul Părinte, are loc la câteva zile de la Congresul Euharistic Italian:
• "Fiică eminentă a regiunii Calabria, sora Elena Aiello obişnuia să spună: 'Euharistia este alimentul esenţial al vieţii mele, respiraţia profundă a sufletului meu, Sacramentul care dă sens vieţii mele, la toate activităţile zilei".

Regiunea Calabria, aşadar, despre care se vorbeşte de obicei datorită faptelor de cronică, găzduieşte pentru prima dată celebrarea unei beatificări.

Observă card. Angelo Amato:
• "Este un eveniment istoric de mare semnificaţie atât spirituală, pentru că prezintă credincioşilor calabrezi o personalitate exemplară de sfinţenie creştină, cât şi culturală, pentru că zilele şi lucrările Elenei Aiello au adus edificare în această regiune printr-o mărturie evanghelică eroică. Sfinţenia ei se arăta într-o bunătate debordantă faţă de toţi, mai ales faţă de cei mici şi nevoiaşi, încât a început să fie numită de toţi «călugăriţa sfântă»".

A patra din opt copii, la 11 ani Elena a rămas orfană de mamă şi doi ani mai târziu îşi ia angajamentul de a îmbrăţişa viaţa consacrată, dorinţă încununată pe deplin doar la maturitate, după numeroase încercări. În 1928 a început la Cosenza opera de primire a fetiţelor orfane, după care va întemeia congregaţia "Surorilor Minime ale Pătimirii Domnului Nostru Isus Cristos", recunoscută oficial în 1949.

Dar ce înseamnă "minime", ce presupune 'calea cea mică' pentru spiritualitatea trăită de Fericita Elena? "Presupune Calea Crucii", observă card. Amato, "jertfa zilnică printr-o formă de ascultare promptă şi senină faţă de voinţa lui Dumnezeu, ca participare la pătimirea lui Isus".

Viaţa noii Fericite este un model extraordinar şi pentru timpurile noastre, continuă card. Amato, ne spune că e posibil oriunde să trăim Evanghelia în grad eroic, că sfinţenia este posibilă:
• "Maica Elena Aiello a făcut în aşa fel încât nu a delapidat bunurile sau patrimoniul celorlalţi, dar muncind şi plătind în prima persoană, răspândind asupra tuturor mireasma plăcută a carităţii lui Cristos".