Benedict al XVI-lea duminică la Ancona pentru încheierea celui de-al XXV-lea Congres Euharistic Naţional, lansează invitaţia de a porni din nou de la Euharistie pentru transformarea vieţii

(RV - 11 septembrie 2011) Euharistia ne poate transforma viaţa iar spiritualitatea euharistică este calea pentru a construi o societate mai echitabilă şi fraternă. Cu aceste învăţăminte, Benedict al XVI-lea a încheiat solemn duminică dimineaţă la Ancona cel de-al XXV-lea Congres Euharistic Naţional al Italiei, celebrând Sfânta Liturghie pe ţărmul Mării Adriatice, în şantierul naval al oraşului de reşedinţă al regiunii Marche, în prezenţa a circa o sută de mii de persoane. Celebrarea euharistică a fost doar prima întâlnire din cea de-a 24-a călătorie apostolică în Italia a actualului Pontif Roman, începută dimineaţă la ora 9 şi care a continuat în cursul după amiezii în oraşul doric cu alte întâlniri de mare relevanţă bisericească şi socială, precum întâlnirea cu familiile şi cu preoţii în catedrala Sfântul Chiriac şi, în premieră, întâlnirea din Piaţa Plebiscitului cu tinerii logodiţi. Seara, întoarcerea la Roma cu elicopterul şi aterizarea la heliportul vatican din Castel Gandolfo.

Din Ancona, trimisul nostru special Fabio Colagrande:
• La fel ca în urmă cu şase ani la Bari, tot pe ţărmul Mării Adriatice, Benedict al XVI-lea a încheiat duminică 11 septembrie Congresul euharistic italian într-un oraş portuar, bogat în istorie şi viaţă creştină, poartă spre Orient, scenariu sugestiv pentru a reuni în jurul Altarului şi continua reflecţia pastorală despre Sacramentul care este izvor şi culme a vieţii Bisericii.

Aşteptat cu bucurie încă de la începutul Congresului, deschis sâmbătă 3 septembrie şi desfăşurat în toate diecezele Mitropoliei, Benedict al XVI-lea a aterizat în elicopter pe Molul Wojtyła, cu o mică întârziere faţă de program, puţin după ora 9.30.

Apoi, la bordul automobilului panoramic, a primit îmbrăţişarea zecilor de mii de credincioşi sosiţi la Ancona în ultimele ore din toate Mărcile şi din restul Italiei. Ajuns în vasta arie a şantierului naval Fincantieri Papa a prezidat Sfânta Liturghie având în spate albastrul mării şi în faţă colina pe care se înalţă catedrala, pe o tribună albă construită cu mult gust artistic, cum ştiu peninsularii: în faţă altarul, iar în spate un vechi crucifix sculptat şi două vele simbolice. Alături, de o parte arcul lui Traian şi de alta, utilajele întreprinderii navale de multă vreme nefolosite din cauza crizei economice. Au concelebrat cu Papa cardinalul Angelo Bagnasco, preşedinte al Conferinţei episcopale italiene şi arhiepiscopul de Ancona-Osmio, mons. Edoardo Menichelli, legatul papal cardinalul Givanni Battista Re, sute de episcopi şi preoţi. Salutul iniţial i-a fost adresat Papei de cardinalul Bagnasco, dând o semnificaţie actuală şi urgentă celebrării conclusive a Congresului dedicat Euharistiei:
• Sfinte Părinte, invocăm binecuvântarea voastră pentru întreaga Italie care trece printr-un delicat moment social şi economic; pentru lumea noastră care are nevoie de credinţă ca de pâine; pentru Biserică pentru ca în ea „acest preasfânt Mister să fie cu adevărat crezut, celebrat cu devoţiune şi trăit cu intensitate” (Sacramentum Caritatis 94).

La predică, o cateheză liniară despre rodnicia Euharistiei în viaţa zilnică, temă aflată în centrul întrunirii bisericeşti, Benedict al XVI-lea a comentat reacţia ucenicilor la cuvintele lui Isus despre Pâinea vieţii din capitolul 6 al Evangheliei după Ioan. Cuvinte care sună „dur”, sunt greu de priceput, aşa cum noi azi rezistăm în faţa „dăruirii totale”, de sine pe care Isus o face pentru noi, fiindcă a-l primi înseamnă „a se pierde pe sine”. De aceea, a explicat Papa, omul îl refuză pe Dumnezeu şi îşi face iluzia că poate să găsească singur pace, bunăstare şi dezvoltare prin forţa puterii şi economiei, dar este apoi dezminţit de istorie. Este „Primatul lui Dumnezeu” pe care trebuie deci să-l recuperăm pentru a regăsi „adevărul a ceea ce suntem”, a comentat Pontiful, explicând cum se realizează aceasta:
• De unde să pronim, ca de la izvor, pentru a recupera şi reafirma primatul lui Dumnezeu? De la Euharistie: aici Dumnezeu se face atât de aproape mâncarea noastră, aici El se face putere de drum adesea anevoios, aici se face prezenţă prietenă care transformă.

„În Euharistie - a continuat Papa - Dumnezeu ni se dă, pentru a deschide existenţa noastră spre El, pentru a o implica în misterul de iubire al Crucii”. Deci, a se opune secularizării şi a pune din nou credinţa în centrul existenţei devine posibil tocmai plecând de la Sacramentul care ne schimbă viaţa:
• Împărtăşania euharistică, dragi prieteni, ne smulge din individualismul nostru, ne comunică spiritul lui Cristos cel mort şi înviat, ne conformează cu El; ne uneşte intim cu fraţii în acel mister de comuniune care este Biserica, unde unica Pâine face din mulţi un singur trup (Cf 1Cor 10,17).

Şi astfel Euharistia activează energiile noastre morale, cum Papa sugera în Exortaţia apostolică post-sinodală „Sacramentum caritatis” şi cum a explicat duminică la Ancona:
• Cine ştie să se îngenuncheze în faţa Euharistiei, cine primeşte trupul Domnului nu poate să nu fie atent, în scurgerea normală a zilelor, la situaţiile nedemne de om, şi ştie să se aplece în prima persoană asupra celui nevoiaş, ştie să rupă propria pâine cu cel flămând, să împartă apa cu cel însetat, să-l îmbrace pe cel gol, să-l viziteze pe cel bolnav şi în închisoare (Cf Mt 25,34-36).

În mod semnificativ tocmai doi deţinuţi din închisoarea Montecauto din Ancona au participat apoi la aducerea darurilor la ofertoriu în timpul continuării Liturghiei. Este o adevărată „spiritualitate euharistică” - a explicat Papa la predică - adevăratul antidot pentru combaterea individualismului, sufletul unei comunităţi bisericeşti care ştie „să depăşească poziţiile contrare”. Este „spiritualitatea euharistică” cea care ne ajută „să ne apropiem de diferitele forme de fragilitate umană” şi să înfruntăm chiar dificultăţile sociale şi criza din lumea muncii a amintit Benedict al XVI-lea:
• O spiritualitate euharistică este cale pentru a reda demnitate zilelor omului şi deci muncii sale, în căutarea concilierii sale cu timpurile de sărbătoare, cele dedicate familiei şi în angajarea de a depăşi incertitudinea situaţiei precare şi problema şomajului.

Cuvinte, acestea din urmă ale Papei, care capătă semnificaţie întrucât pronunţate duminică într-un şantier naval fără comenzi, simbol al dificultăţilor lucrătorilor mării. Şi se întăresc în gestul de împărţire cu altul pe care Benedict al XVI-lea îl face la Ancona împărţind prânzul cu un grup de nevoiaşi şi de muncitori disponibilizaţi, reprezentând suferinţele tuturor întreprinderilor din regiune. „Cu forţa Euharistiei - a încheiat Papa Benedict - să plecăm de la acest ţinut al regiunii Marche într-o constantă osmoză între misterul pe care îl celebrăm şi domeniile de activitate ale vieţii cotidiene”.

Puţin mai târziu după rugăciunea „Angelus”, aplauzele de bucurie ale credincioşilor şi zgomotul cunoscutelor avioane de acrobaţie „Le Frece tricolori” care au trasat pe seninul cerului mediteranean culorile steagului naţional - verde, alb, roşu - încheiau celebrarea Sfintei Liturghiei finale a celui de-al XXV-lea Congres Euharistic Naţional al Italiei. Acestea s-au celebrat regulat în 120 de ani, primul fiind organizat la Napoli în 1891, mereu legate de anotimpurile civile şi religioase ale poporului italian.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci