Scrisoare a Papei pentru 11 septembrie: “nici o împrejurare nu poate justifica acte
de terorism"
(RV - 10 septembrie 2011) „Nu” violenţei în numele lui Dumnezeu: reafirmă
Papa Benedict al XVI-lea într-o scrisoare trimisă arhiepiscopului
de New York, mons. Timothy Dolan, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a atentatelor
din 11 septembrie. „Încă o dată, trebuie să fie afirmat fără nici
un echivoc că nici o circumstanţă nu poate justifica vreodată acte de terorism”. Papa
repetă cu tărie ceea ce afirmase în alte împrejurări: „nu se poate folosi violenţa
în numele lui Dumnezeu”. „Tragedia acelei zile - scrie în fapt Benedict al XVI-lea
- este agravată de pretenţia atentatorilor de a acţiona în numele lui Dumnezeu”. Dar
„fiecare viaţă umană - continuă mesajul - este preţioasă în ochii lui Dumnezeu” şi
deci „nu trebuie cruţat nici un efort în tentativa de a promova în lume un respect
genuin pentru drepturile inalienabile şi demnitatea persoanelor şi popoarelor oriunde
ele sunt”.
Papa, îndreptându-şi gândul la „atâtea vieţi nevinovate” pierdute
în acel „atac brutal”, le încredinţează „milostivirii nemărginite a lui Dumnezeu”
invocând mângâierea peste toţi cei care au fost loviţi de pierderea celor dragi lor.
Laudă
apoi poporul american „pentru curajul şi generozitatea pe care le-au demonstrat în
operaţiunile de ajutorare şi pentru promptitudinea în a merge înainte cu speranţă
şi încredere”. În fine, înalţă „rugăciunea sa fierbinte” pentru ca „o angajare fermă
pentru dreptate şi o cultură globală de solidaritate să contribuie la a elibera lumea
de revendicările care atât de des dau loc la acte de violenţă”, creând în acelaşi
timp „condiţiile pentru o pace şi prosperitate mai mare” în perspectiva „unui viitor
mai luminos şi mai sigur”.
În 2001, puţin după atentate, cardinalul de atunci,
Ratzinger s-a exprimat astfel într-un interviu la Radio Vatican: • Aceste
atentate se realizează chiar în numele lui Dumnezeu, deci în numele unei religii abuzate
pentru scopurile proprii, o religie politizată şi astfel supusă puterii, care
devine factor al puterii. Pe de altă parte…dacă ne uităm la chipul
lui Cristos, al unui Dumnezeu care suferă pentru noi şi care chiar se lasă ucis pentru
noi, avem şi viziunea unui Dumnezeu care exclude orice tip de violenţă. Chipul lui
Cristos mi se pare deci răspunsul cel mai adecvat la abuzarea ideologică de o imagine
a lui Dumnezeu care ar fi exploatată numai ca instrument al puterii.
Potrivit
Papei aceste atacuri au întunecat zorii celui de-al treilea mileniu. Dar şi Ioan Paul
al II-lea, în timpul audienţei generale din 12 septembrie 2001, a vorbit despre „o
zi întunecată în istoria omenirii”: • Cum se pot verifica episoade de
o aşa cruzime sălbatecă? Inima omului este un abis din care apar uneori
planuri de nemaiauzită ferocitate, capabile într-o clipă să răvăşească viaţa senină
şi activă a unui popor. Dar credinţa ne vine în întâmpinare în aceste
momente în care orice comentariu apare inadecvat. Cuvântul lui Cristos este
singurul care poate da un răspuns la interogativele ce se agită în sufletul
nostru. Chiar dacă forţa întunericului pare să prevaleze,
credinciosul ştie că răul şi moartea nu au ultimul cuvânt. Pe aceasta
se sprijină speranţa creştină…Să-l implorăm pe Domnul ca să nu predomine
spirala urii şi violenţei.
La 20 aprilie 2008, în timpul vizitei sale în
Statele Unite, Benedict al XVI-lea se duce la Ground Zero pentru un moment intens
de rugăciune cufundat în tăcerea, ruptă doar de sunetul grav, de jale al unui violoncel: •
God of peace, bring your peace to our violent world…Dumnezeul păcii, poartă pacea
ta în lumea noastră violentă: pace în inimile tuturor oamenilor, bărbaţi şi femei,
şi pace între Naţiunile pământului. Îndreaptă-i spre drumul tău de iubire pe
cei care au inima şi mintea consumată de ură.