Părintele Spadaro nou director al revistei „La Civiltà Cattolica”, cea mai veche publicaţie
activă din Italia: cu ce spirit?
(RV - 6 septembrie 2011) Prestigioasa revistă a părinţilor iezuiţi italieni
„La Civiltà Cattolica” are un nou director: este părintele Antonio Spadaro,
născut la Messina în urmă cu 45 de ani, expert în literatură, artă, cinematografie
şi noi tehnologieii. Urmează părintelui GianPaolo Salvini, aflat la conducerea
celei mai vechi reviste din Italia din 1985. Numirea din partea Prepozitului general
al Societăţii lui Isus, părintele Adolfo Nicolás, va fi oficializată joi 8 septembrie.
Părintele Spadaro este actualmente rectorul comunităţii călugăreşti a părinţilor iezuişţi
de pe via Porta Pinciana din Roma.
Sergio Centofanti, de la SIC - Serviciilor
Informative Centrale l-a întrebat cum a primit numirea de a conduce această
revistă de mare prestanţă, intrată de-acum în cel de-a 162 an de activitate, fiind
cea mai veche revistă activă din Italia. • Desigur cu trepidaţie deoarece a
asuma direcţiunea unei reviste care are la rădăcini peste 160 de ani de istorie înseamnă
a se confrunta cu o provocare foarte angajantă. Pe de altă parte, cum poate ascultătorii
ştiu, „La Civiltà Cattolica” este o revistă ce se bazează pe un colegiu de scriitori,
o revistă care este produsă de o comunitate de iezuiţi care scrie, gândeşte, lucrează
împreună şi deci sunt senin şi în acelaşi timp chiar lansat înainte în faţa aceste
sfidări deosebit de angajante.
Care este rolul revistei „La Civiltà Cattolica”
astăzi? • Ceea ce „La Civiltà Cattolica” vrea să ofere cititorilor săi este
tocmai împărtăşirea unei experienţe intelectuale pe care noi o facem împreună, iluminată
de credinţa creştină şi chiar profund inserată în viaţa culturală, socială, economică
şi politică a zilelor noastre. Contribuţia sa vrea să fie una foarte serioasă, calificată,
dar în acelaşi timp nu elitară - acesta se deduce mai ales din limbajul său, un limbaj
în mod substanţial normal - şi vrea să ofere lumii catolice, şi aş zile fiecărui om
angajat serios în lume, o sursă de informare demnă de crezare, capabilă să provocare
gândirea, să facă să se dezvolte o judecată personală. Aş zice că este în codul genetic
al acestei reviste rolul de a se face punte, a interpreta lumea pentru Biserică şi
Biserica pentru lume, a contribui la un dialog deschis.
Asumaţi această
sarcină într-un moment de mari schimbări în lumea comunicaţiei, ne gândim la
izbucnirea reţelelor de socializare: cum vedeţi aceste noutăţi? • Pentru
revistă mă ocup de multă vreme de noile tehnologii, de felul în care noile tehnologii
au un impact aspra modului de a cunoaşte lumea şi relaţionarea dintre persoane. „La
Civiltà Cattolica” în acest sens face istorie deoarece din 1850 a traversat decenii
care au văzut schimbări profunde în domeniul comunicaţiei. În timpul nostru, marcat
profund de reţele sociale, de noile media digitale, a comunica înseamnă din ce în
ce mai puţin a transmite o ştire într-un mod neutru şi tot mai mult a fi martori,
adică a împărtăşi puncte de vedere, idei. Istoria revistei „La Civiltà Cattolica”
şi ADN-ul său sunt extrem de compatibile cu aceasta. Desigur, în măsura posibilă,
vom face alegeri legate puţin de difuzarea mesajului revistei şi pe platformele digitale
de o manieră mai puternică şi incisivă.
Sunteţi un expert în noile tehnologii…Papa
invită la a intra cu stil creştin în continentul digital dar există
încă unii care sun perplecşi… • Ultimul mesaj pentru Ziua
mondială a comunicaţiilor al lui Benedict al XVI-lea este un punct de referinţă fundamental
care ar trebui să înlăture orice referinţă la preocupări şi tensiunii excesive. În
fiind Benedict al XVI-lea a spus cu claritate că problema, punctul central al chestiunii
nu este cum să folosim reţeaua dar cum să trăim bine în timpul reţelei. Ambientul
digital este un ambient de viaţă şi de aici se deduce faptul că a comunica înseamnă
a împărtăşi, idei, viziuni despre diferite realităţi: creştinul nu poate absolut să
se dispenseze de a fi prezent întrucât persoană de acest ambient digital. Este o provocare
de acceptat şi de primit în plinătate.