Ancona şi cenaclurile unei regiuni: de la Congresul euharistic naţional apelul de a combate sărăcia, nedreptăţile şi discriminările

(RV - 6 septembrie 2011) Marţi dimineaţă cardinalul Angelo Comastri, vicar al Papei pentru Cetatea Vaticanului prin Sfânta Liturghie prezidată în Sanctuarul Sfintei Case din Loreto a încheiat întâlnirea cu bolnavii care participă la cel de-al 25-lea Congres Euharistic Naţionale Italian. Ancona şi celelalte oraşe ale regiunii Marche trăiesc intens această primă parte a săptămânii care va culmina în întâlnirea participanţilor la Congres cu Papa Benedict al XVI-lea în program duminică 11 septembrie. Tema este cunoscută. Prima parte este întrebarea pusă de Petru lui Isus şi apoi subtitlul vrea să traducă euharistia în viaţa de fiecare zi: „Doamne la cine vom merge? Euharistia în viaţa zilnică”.

Reportajul zilei aparţine lui Alessandro De Carolis. Dar mai întâi câteva secvenţe muzicale din imnul actualului congres euharistic:
• Bisericile din Ancona ca tot atâtea cenacluri iar înlăuntrul lor o lungă, densă, neîntreruptă cateheză despre Euharistie şi adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament. Dimineaţa Sfânta Liturghie, apoi celebrarea Orei Laudelor în pavilioanele Târgului, lectio divina şi imediat după aceea aprofundarea asupra temei zilei. Şi în împrejurimi, bisericile şi sanctuarele din Loreto, Osimo, Senigallia, Jesi, Fabriano formează o coroană în aceste zile ale spiritului dar şi realităţilor concrete, în care reflecţia poliedrică pe care o sugerează Taina Euharistiei, Sacramentul Carităţii, nu este separată de cea a situaţiilor sociale urgente pe care caritatea pusă în practică poate şi trebuie să le aline. A spus aceasta luni după amiază în mod incisiv arhiepiscopul de Palermo, mons. Paolo Romeo, vorbind la predica Liturghiei în catedrala Sfântul Chiriac, despre „multele forme de foame” ale omului şi despre „stilul euharistic al lui Isus” care „se pasionează atât de mult de foamea noastră încât o dezvăluie în realitatea ei profundă, ca nevoie de mântuire”. Inspirându-se din minunea evanghelică a înmulţirii pâinilor, arhiepiscopul de Palermo a susţinut că „comunitatea bisericească are îndatorirea, astăzi mai mult decât ieri, să asume cu delicateţe şi discreţie stilul euharistic al strângerii firimiturilor de umanitate rămase de la oameni”. Oameni, a adăugat, cărora le este „foame de viitor, de sănătate, de fericire, de dreptate, de depăşirea discriminărilor, de învingerea sărăciei, de demnitate şi de respect”.

Marţi dimineaţă, în Biserica Preasfântului Sacrament din Ancona - în timp ce străzile oraşului, datorită grevei generale, se umpleau cu slogane şi cortegii - arhiepiscopul de Pompei, mons. Carlo Liberati, s-a oprit asupra unui alt aspect al Euharistiei, considerată de el „o neîntreruptă educaţie la umilinţă şi dăruirea de sine”. „Să devenim capabili de relaţii autentice - a îndemnat - într-o lume invadată de grabă şi ucisă de superficialitate”. Şi apoi invitaţia la a coborî în cotidian cu specificul creştin autentic: „Pentru a reda un chip divin celui care nu-l are decât desfigurat, e necesar - a spus mons. Liberati - să acţionăm din interior. „A se face una cu cine suferă în trup, în inimă, în spirit”. Şi într-adevăr, cu trupuri lovite de boală şi alte infirmităţi s-a umplut marţi dimineaţă marea piaţă din faţa Sanctuarului marian din Loreto. Celor prezenţi, implicaţi în tema „Întâlnirea fragilităţii”, le-a adus mărturia sa fost preşedintă a Acţiunii Catolice, Paola Bignardi. „Darul cel mai important pe care mi l-a făcut boala - a spus - este a crede că harul, pe care alţii îl cereau pentru mine, nu era vindecarea, dar a trăi în abandonare în mâinile Domnului, a continua să cred în iubirea sa, a trăi cu totul în el”.

Şi mons, Francesco Canalini, făcându-le ecou de la întâlnirea similară desfăşurată în Sanctuarul Sfântului Iosif de Copertino din Osimo, a indicat în apropierea de Cristos soluţia oricărui rău”. „Să-l reaşezăm pe Dumnezeu la locul său de Creator şi Domn şi pe noi - a spus - la locul nostru de creaturi, mici şi slabe. Regăsim astfel bucuria speranţei şi a iubirii gratuite, seninătatea de a se simţi şi de a se şti sprijiniţi continuu şi purtaţi în braţe de Dumnezeu care este iubire”.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci