Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Angelus”: creştinii să practice între ei corectarea fraternă. Salutul Papei pentru Congresul Euharistic Naţional de la Ancona, Italia

(RV - 4 septembrie 2011) Există un anumit grad de „coresponsabilitate” în viaţa creştină, care contemplă şi aspectele corectării fraterne şi a rugăciunii comune şi concorde. A subliniat aceasta duminică 4 septembrie Benedict al XVI-lea la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu pelerinii reuniţi la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo. La sfârşit, Papa a binecuvântat deschiderea Congresului euharistic naţional la Ancona, pe coasta italiană a Mării Adriatice, unde Pontiful se va duce duminica viitoare, 11 septembrie, pentru a prezida fazele conclusive ale evenimentului euharistic.

Corectarea sau îndreptarea fraternă şi acordul în rugăciune. Sunt „primele pietre” la baza comunităţii creştine antice. Benedict al XVI-lea, pornind de la fragmentul Evangheliei după Matei capitolul 18 propus la Liturghia duminicală. s-a oprit asupra ambelor puncte, prezentându-le mulţimii credincioşilor drept expresii ale iubirii fraterne. Prima, corectarea fraternă, pentru care Isus însuşi explică în amănunt modul în care trebuie aplicată iar Papa repetă:
• Dacă fratele meu se face vinovat faţă de mine, eu trebuie să folosesc dragoste faţă de el şi, înainte de toate, să-i vorbesc personal, arătându-i că ceea ce a spus sau a făcut nu e bine. Acest mod de a acţiona se cheamă corectare fraternă: ea nu este o reacţie la ofensa îndurată, dar este pornită de iubirea pentru frate. Comentează Sfântul Augustin: „Acela care te-a jignit, ofensându-te, şi-a provocat lui însuşi o gravă rană, şi tu nu te îngrijeşti de rana fratelui tău?...Tu trebuie să uiţi ofensa pe care ai primit-o, nu rana unui frate al tău” (Discorsi 82, 7).

Se poate ca un frate, deşi primit cu acest respect, nu vrea să ştie de nimic, nu acceptă explicaţii. Evanghelia, a continuat Papa, indică atunci „o anumită procedură graduală”: se revine la a-i vorbi fratelui în mai multe persoane, două sau trei, şi în caz de un nou refuz se informează comunitatea despre atare situaţie. Şi dacă nici aceasta nu ar fi de-ajuns, „trebuie - a adăugat Papa Benedict - să i se facă să perceapă despărţirea pe care el însuşi a provocat-o, separându-se de comuniunea Bisericii”:
• Toate acestea arată că există o coresponsabilitate pe drumul vieţii creştine: fiecare, conştient de propriile limite şi defecte, este chemat să accepte corectarea fraternă şi să-i ajute pe alţii prin acest serviciu special.

Papa a explicat apoi celălalt „rod al iubirii” prezent în comunitatea creştină, acordul în rugăciune. O rugăciune care îşi bazează forţa pe cuvintele lui Isus: „Dacă doi dintre voi, pe acest pământ, se vor înţelege să ceară vreun lucru, îl vor primi de la Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor" (Mt 18,19-20). Este un tip de rugăciune, a observat Papa care arată comunitatea creştină „unită şi unanimă”, după reflexul „comuniunii perfecte de iubire” a Preasfintei Treimi.

Şi citând pe scriitorul bisericesc Origen, a îndemnat:
• Trebuie să ne exercităm în această simfonie” (Commento al Vangelo di Matteo 14, 1), adică în această armonie în interiorul comunităţii creştine. Trebuie să ne exercităm atât în corectarea fraternă, care cere multă smerenie şi simplitate de inimă, cât şi în rugăciune, pentru ca să se înalţe la Dumnezeu dintr-o comunitate cu adevărat unită în Cristos.

Şi invocaţia finală a Papei, „să cerem toate acestea prin mijlocirea Mariei Preasfinte, Mama Bisericii şi a Sfântului Grigore cel Mare, Papă şi Învăţător, pe care ieri (3 septembrie) l-am amintit în Liturghie.

În saluturile în diferite limbi, după rugăciunea „Angelus”, Papa a menţionat deschiderea duminică la Ancona a celui de-al 25-lea Congres euharistic naţional, la care peste o săptămână, duminică 11 septembrie, va interveni şi Benedict al XVI-lea:
• Duminica viitoare, cu voia lui Dumnezeu, voi avea bucuria să mă duc la Ancona pentru ziua culminantă de Congresului. Încă de acum adresez salutul meu cordial şi binecuvântarea mea celor care vor participa la acest eveniment de har, care în Preasfântul Sacrament al Euharistiei adoră şi laudă pe Cristos, izvor de viaţă şi de speranţă pentru fiecare om şi pentru întreaga lume.

După ce, în poloneză, a formulat urarea ca noul an şcolar şi catihetic, aproape de început, să fie prilej pentru copii şi tineri să crească „în vârstă, înţelepciune şi har”, ultimul salut, în limba italiană Benedict al XVI-lea l-a rezervat membrilor ACLI, Asociaţii Creştine ale Lucrătorilor Italieni care au încheiat întâlnirea de studiu pe tema muncii, la împlinirea a 30 de ani a Enciclicei lui Ioan Paul al II-lea „Laborem exercens”. „Am apreciat, dragi prieteni - le-a spus Papa - atenţia voastră pentru acest document, care rămâne ca una din pietrele de hotar al Doctrinei sociale a Bisericii”.

Primiţi acum şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, împreună cu pelerinii reuniţi duminică în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci