Raportul Cloyne. Răspunsul Sfântului Scaun către guvernul irlandez: maximă solidaritate şi colaborare, dar acuzaţiile aduse Vaticanului sunt neîntemeiate

(RV - 3 septembrie 2011) Sfântul Scaun recunoaşte gravitatea abuzurilor sexuale împotriva minorilor comise de membri ai clerului în dieceza irlandeză de Cloyne, şi reafirmă cea mai mare solidaritate pentru victime şi familiile lor, pe lângă deplina colaborare cu autorităţile irlandeze în lupta împotriva acestei crime foarte grave. Dar, în acelaşi timp, respinge cu hotărâre ca neîntemeiate acuzaţiile, din prezent şi din trecut, potrivit cărora autorităţile vaticane ar fi încercat să împiedice cercetările asupra acestor abuzuri. Se articulează substanţial în jurul acestor puncte lungul document prin care Sfântul Scaun răspunde azi guvernului Irlandei, în urma publicării în luna iulie anul curent, a Raportului Cloyne, însoţit de puternice critici ridicate de executivul irlandez.

Aşadar, a fost consemnat sâmbătă 3 septembrie aşteptatul răspuns al Sfântului Scaun pentru Guvernul irlandez cu privire la Cloyne Report.

Răspunsul este ilustrat de directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi.

Aici serviciul audio:

În urma publicării Raportului Comisiei de anchetă relativ la cazurile de abuzuri sexuale în dauna minorilor din partea unor membri ai clerului şi la modul în care au fost înfruntate în dieceza de Cloyne, Vice-prim ministrul şi Ministrul de Externe irlandez, Dl. Eamon Gilmore, în ziua de 14 iulie anul curent convocase nunţiul apostolic în Irlanda, consemnându-i o copie a Raportului şi ilustrându-i punctul de vedere al Guvernului, şi cerând un răspuns al Sfântului Scaun relativ la atare Raport şi la ceea privea în mod mai specific Sfântul Scaun. Se ştie că, cu puţine zile după aceea, pe 20 iulie, Primul-ministru, Dl. Enda Kenny, a revenit asupra subiectului cu un discurs în Parlament şi Parlamentul însuşi a votat o moţiune în această materie. Nunţiul a fost rechemat la Roma în data de 25 iulie pentru consultări.

Aşteptatul răspuns a fost consemnat sâmbătă dimineaţă, 3 septembrie Doamnei Helena Keleher, însărcinat cu afaceri ad interim al Irlandei pe lângă Sfântul Scaun şi a fost apoi făcut public de Sala de presă a Sfântului Scaun.

Este vorba despre un document în limba engleză, de o lungime de peste 20 de pagini, structurat cu claritate, spre a putea atinge toate chestiunile ridicate, şi a le da răspunsuri adecvate şi documentate, inserându-le într-o perspectivă de amplitudine adecvată.

Documentul se deschide cu recunoaşterea cuvenită de gravităţii abuzurilor întâmplate şi a lipsurilor serioase puse în lumină de Raport privind modul de a trata acuzaţiile în privinţa lor. Continuă cu puternica declaraţie de condamnare şi de oroare pentru crimele de abuz sexual săvârşite în dieceză, regretul profund pentru suferinţele îngrozitoare ale victimelor şi familiilor lor, speranţa unul parcurs de vindecare. Şi mai departe, se declară înţelegere pentru sentimentele de mânie, confuzie şi amărăciune difuze chiar în rândul populaţiei şi membrilor nevinovaţi ai clerului diecezei, care sunt majoritatea. Se manifestă vie preocupare pentru faptul că conducerea diecezei s-a dovedit deficitară în a aplica - în materia foarte gravă a protecţiei minorilor - atât directivele propuse de Biserică în Irlanda, cât şi normele date de Sfântul Scaun pentru toţi episcopii lumii.

Afirmaţia precisă că toate acestea nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată este deci punctul de plecare fără echivoc al răspunsului Sfântului Scaun. Introducerea încheie totuşi cu o notă pozitivă, invitând la a se recunoaşte paşii făcuţi de Biserică în Irlanda în înţelegerea situaţiei şi a cerinţelor unei adecvate salvgardări a copilăriei, drept care chiar şi Cloyne Report recunoaşte că liniile adoptate de Biserică sunt adecvate. E nevoie deci să fie puse în practică în mod eficient.

Documentul trece apoi la examinarea chestiunilor critice ridicate la adresa Sfântului Scaun.

Relativ la Raportul Cloyne problema priveşte în mod esenţial o Scrisoare adresată în ianuarie 1997 de nunţiul apostolic de atunci în Irlanda episcopilor ţării în legătură cu observaţiile Congregaţiei pentru Cler pe marginea unui Document asupra chestiunii abuzurilor sexuale în dauna minorilor pregătit de un Comitet constituit de episcopi irlandezi, cunoscut ca Framework Document.

Scrisoarea nunţiului a fost în fapt considerată ca demonstrarea unei poziţii romane contrare unei linii de răspuns riguros şi decis la problemă, încurajând astfel atitudini ambigue şi de lipsă de colaborare cu autorităţile civile.

„Răspunsul” tratează pe larg despre interpretarea corectă a Scrisorii nunţiului şi naturii textului „Framework Document”, punând în lumină câteva puncte fundamentale.

„Framework Document” nu fusese prezentat Romei ca un document oficial al Conferinţei episcopale, care nu a cerut niciodată autorităţilor vaticane competente să-i acorde valoare de lege obligatorie prin procedura numită „Recognitio”, care deci nu a fost niciodată refuzată. Preocuparea Congregaţiei pentru Cler, reflectată de scrisoarea nunţiului, era că „Framwork Document” să fie examinat cu atenţie încât să nu conţină în nici un fel indicaţii care ar fi putut fi considerate ca nefiind în acord cu normele Bisericii universale. Dar nu a existat nici o indicaţie a Congregaţiei contrară cooperării cu autorităţile civile, nici vreo indicaţie pentru a descuraja episcopii de a se angaja să pună în practică în diecezele lor măsurile pe care le-ar socoti adecvate pentru a înfrunta problema abuzurilor. În rest, adeziunea clară a episcopilor irlandezi la „Farmework Document” a fost mereu respectată de Sfântul Scaun şi nu a existat din partea sa nici o intervenţie în sens contrar.

Referitor la punctul „madatory reporting” (obligaţia de denunţare) Scrisoarea avansa rezerve, dar este just să se amintească faptul că şi în societate şi în cadrul Guvernului irlandez chestiunea fusese deja obiect de discuţii complexe şi nu exista atunci nici o normă de lege civilă în atare sens. În orice caz, Sfântul Scaun insistă că nu a intervenit niciodată şi nu avut ingerinţe asupra directivelor Guvernului în materie de protecţie a minorilor.

Cât priveşte discursul Primului-ministru din 20 iulie, cu ocazia dezbaterii în Parlament asupra Raportului Cloyne, Documentul manifestă înţelegere pentru faptul că a exprimat cu forţă mânia şi frustrarea poporului irlandez, dar avansează două rezerve precise. Prima despre acuzaţia că în urmă cu trei ani Sfântul Scaun ar fi căutat „să împiedice o anchetă publică a unei republici democrate”. Atare acuzaţie, ne dovedită, este respinsă ca lipsită de fundament. A doua asupra unui citat atribuit cardinalului Ratzinger, şi tratează în realitate despre un document al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, care este demonstrat drept nefiind pertinent la context, întrucât se referea la serviciul teologului în Biserică şi nu la raportul dintre Biserică şi societatea democratică nici la chestiune de protecţie a copiilor de abuzuri.

În fine, „Răspunsul” contestă încă două afirmaţii, conţinute respectiv în observaţiile Ministrului de Externe şi în moţiunea Parlamentului, relative la evaluarea „Farmework Document”-ului din partea Vaticanului şi la o presupusă intervenţie care ar fi contribuit la punerea în chestiune a directivelor de protecţie a copiilor voite de Stat şi de episcopi.

Dar Documentul oferă şi explicaţii ample şi exhaustive asupra unor diferite argumente, pentru ca problema pusă să fie înţeleasă în mod corect.
Înainte de toate se pune în lumină natura Bisericii în sensul de comunitate de Biserici particulare (în special de dieceze) şi responsabilitatea ordinară inerentă a episcopilor, care nu este delegată lor de Papa.

Apoi se explică distincţia dintre legea civilă şi legea canonică şi respectiva autonomie a celor două orânduieli, reafirmând principiul cooperării autorităţilor ecleziastice cu cele civile pentru protecţia tinerilor şi realizarea dreptăţii.

În fine se face o prezentare exhaustivă a legislaţiei Bisericii asupra protecţiei minorilor în dezvoltarea sa până la recenta circulară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Se aminteşte ca o datorie şi fundamentala Scrisoare a lui Benedict al XVI-lea către catolicii din Irlanda, demonstraţie evidentă a atenţiei şi preocupării Papei pentru grava criză care a lovit Biserica şi societatea Ţării în urma cazurilor de abuz şi a tratării lor deficitare.

Consideraţiile concluzive revine asupra gravităţii a ceea ce s-a întâmplat, dar insistă asupra voinţei Bisericii de a se angaja în orice fel pentru ca aceasta să nu se mai întâmple, asupra disponibilităţii sale de a primi sfaturi şi critici juste sau observaţii, asupra voinţei de a continua să coopereze cu autorităţile irlandeze pentru binele Ţării şi în special pentru salvgardarea tineretului. Se poate mai mult nota că punctul de colaborare cu autorităţile civile este repetat de mai multe ori şi cu insistenţă în cursul „Răspunsului”: de peste 20 de ori.

În concluzie, întreaga dezvoltare a Documentului demonstrează că Sfântul Scaun a luat în consideraţie cu mare seriozitate şi respect cererile şi criticile primite şi s-a străduit să dea un răspuns aprofundat şi senin, lipsit de inutile tonuri polemice chiar acolo unde dă răspunsuri clare la acuzaţiile care i s-au adus. Se exprimă urarea apoi ca acesta să-şi ajungă scopul fundamental şi de comun interes pe care şi-l propune: a contribui la reconstruirea unui climat de încredere şi de cooperare cu autorităţile irlandeze care este esenţial pentru o angajare eficientă a Bisericii precum şi a întregii societăţi pentru a garanta în mod eficace binele principal al protecţiei tineretului.

rv/A. Lucaci