Simpozion intercreştin la Salonic despre mărturia Bisericii in lumea contemporană

(RV - 1 septembrie 2011) În Grecia, la Salonic, continuă lucrările celui de-al XII-lea Simpozion intercreştin pe tema „Mărturia Bisericii în lumea contemporană”, cu relatări susţinute de conferenţieri ortodocşi şi catolici care se alternează la microfon. Din partea catolică s-a vorbit despre dorinţa de Dumnezeu, care nu este sufocată de secularizare, incapabilă să înfrunte şi cu atât mai puţin să rezolve întrebările ultime ale existenţei. Din contra, aceasta, înţeleasă ca indiferenţă şi contrast faţă de orice referinţă normativă şi aspect reprezentativ orientat sub aspect religios, pierde din incisivitate şi tinde spre declin de la un deceniu la altul. Într-o intervenţie ulterioară, relativă la mărturie, s-a spus că se preferă să se vorbească despre mărturia de viaţă. de speranţă, de caritate, de dreptate şi de pace, şi nu de mărturie de adevăr, întrucât ar putea fi reţinută o pretenţie intolerabilă pentru omul post-modern. „Omul care în mod coerent dă exemplu de bunătate - s-a spus - poate fi admirat de către oricine; dar dacă acelaşi om ar ridica pretenţia unui adevăr definitiv şi transcendent ca fundament ultim al propriei acţiunii, ar găsi probabil mai puţin consens”.

Cu toate acestea mărturia ca metodă de cunoaştere şi de comunicare este mijlocul prin care adevărul lui Dumnezeu se oferă libertăţii omului şi instanţelor sale ultime de fericire şi de împlinire. Din partea ortodoxă s-a notat că există două forme de mărturie: prima este aceea a exemplului dat în domeniul societăţii; a doua, deşi n u o refuză pe prima, este mai degrabă un fel de denunţare, un discurs care, în gura Bisericii, are tonalităţi represive. Potrivit conferenţiarului mărturia oferită de membrii Bisericii, fie individual, fie colectiv, este mult mai importantă decât declaraţiile retorice care sunt mai adecvate pentru alte scopuri, diferite de mărturie.

Lucrările, care se încheie vineri 2 septembrie, înfruntă tema contribuţiei ecumenismului la mărturia creştină adusă lumii actuale; cea a pluralismului etic în cel de-a treilea mileniu şi, în fine, cea a mărturiei Bisericii în mass-media. Dovadă că Simpozioanele sunt bine văzute şi de lumea ortodoxă, stă faptul că participanţii au fost invitaţi să viziteze două mănăstiri şi să se întreţină la masă cu monahii, „bucuroşi de iniţiativă şi fericiţi de prezenţa prezenţei lor”.


rv/A. Lucaci