Arta deschide uşa spre Frumuseţea supremă, spre Dumnezeu: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală. Salutul Papei adresat pelerinilor români: "trăiţi în plinătate şi bucurie credinţa creştină!"

RV 31 aug 2011. Benedict al XVI-lea a ţinut tradiţionala audienţă generală de miercuri în Piaţa Libertăţii din localitatea Castelgandolfo, vorbind la cateheză despre artă ca itinerariul care conduce spre Dumnezeu. La saluturile în alte limbi, Succesorul lui Petru s-a adresat şi în limba română. S-l ascultăm:
• "Adresez un salut cordial pelerinilor din România. Vă asigur pe toţi de rugăciunea mea, ca să trăiţi în plinătate şi bucurie credinţa creştină. Lăudat să fie Isus Cristos!" (audio: )

Revenind la cateheza audienţei generale de miercuri, Benedict al XVI-lea a spus că "de mai multe ori am readus în atenţie, în această perioadă, necesitatea ca fiecare creştin să găsească timp pentru Dumnezeu, pentru rugăciune, în mijlocul atâtor ocupaţii de peste zi. Domnul însuşi ne oferă multe ocazii în care să ne amintim de El. Astăzi aş dori să mă opresc pe scurt asupra unuia din aceste canale care ne pot conduce la Dumnezeu şi ne sunt de folos pentru a ne întâlni cu El: este calea expresiilor artistice, o parte din acea "via puchritudinis" calea frumuseţii, despre care am vorbit de mai multe ori şi pe care omul de astăzi ar trebui să o recupereze în semnificaţia sa cea mai adâncă".

"Poate că vi s-a întâmplat uneori în faţa unei sculpturi, a unui tablou, a unor versuri dintr-o poezie sau a unei piese muzicale", a spus Papa la cateheză, "să simţiţi înlăuntrul vostru o emoţie profundă, o senzaţie de bucurie, să percepeţi în mod clar că în faţa voastră nu era doar materie, o bucată de marmură sau de bronz, o pânză pictată, o înşiruire de litere sau o acumulare de sunete, dar ceva mai mare, ceva care 'vorbeşte', în măsură să atingă inima, să comunice un mesaj, să înalţe sufletul. O operă de artă este rodul capacităţii creative a fiinţei umane, care îşi pune întrebări în faţa realităţii vizibile, încearcă să descopere sensul profund şi să-l exprime prin limbajul formelor, culorilor şi sunetelor. Arta este în măsură să exprime şi să facă vizibilă nevoia omului de a merge dincolo de ceea ce vede, manifestă setea şi căutarea infinitului. Mai mult, este ca o poartă deschisă spre infinit, spre o frumuseţe şi un adevăr care merg dincolo de experienţa zilnică. Opera de artă ne poate deschide ochii minţii şi ai inimii, ducându-ne spre înalt". Benedict al XVI-lea:
• "Există expresii artistice care sunt adevărate drumuri către Dumnezeu, Frumuseţea supremă, mai mult, sunt un ajutor pentru a creşte în raportul nostru cu el, în rugăciune. Este vorba de opere care se nasc din credinţă şi exprimă credinţă".

"Când vizităm o catedrală gotică, de exemplu, a reluat Sfântul Părinte, suntem răpiţi de liniile verticale care se profilează spre cer şi atrag privirile noastre şi spiritul nostru spre înălţimi, în timp ce ne fac să ne simţim mici dar totuşi doritori de plinătate. Sau când intrăm într-o biserică romanică: suntem îndemnaţi în mod spontan la reculegere şi rugăciune. Percepem că în aceste edificii strălucite e ca şi cum ar fi cuprinsă credinţa a generaţii întregi. Sau când ascultăm o piesă de muzică sacră, care face să vibreze corzile inimii noastre, sufletul nostru e ca şi cum ar fi dilatat şi este ajutat să se îndrepte spre Dumnezeu. Îmi amintesc şi acum un concert de muzică de Johan Sebastian Bach, la München, sub conducerea lui Leonard Bernstein. La terminarea primei piese, una din cantate, am simţit, nu în urma unui raţionament ci în cămara inimii, că ceea ce ascultasem mi-a transmis ceva din credinţa compozitorului şi mă îndemna să-i aduc mulţumire Domnului".

"Dar de câte ori, a reluat Pontiful, tablouri sau fresce, rod al credinţei artistului, în formele, culorile şi lumina lor, ne îndeamnă să ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu şi fac să crească în noi dorinţa de a ajunge la izvorul oricărei frumuseţi. Rămâne adevărat ceea ce scria un mare artist, Marc Chagall: 'pictorii şi-au înmuiat penelul vreme de secole în alfabetul colorat al Bibliei'. De câte ori expresiile artistice pot fi ocazii de a ne aminti de Dumnezeu, de a ne ajuta să ne rugăm sau la convertirea inimii! Paul Claudel, poet celebru, dramaturg şi diplomat francez, în bazilica Notre-Dame la Paris, în 1886, ascultând cântarea Magnificat în timpul Liturghiei de Crăciun, a simţit prezenţa lui Dumnezeu. El nu intrase în biserică din motive de credinţă, ci pentru a căuta argumente împotriva creştinilor, dar în schimb harul lui Dumnezeu a lucrat în inima lui!"

• "Dragi prieteni, vă invit să redescoperiţi importanţa acestui mijloc şi în vederea rugăciunii, a relaţiei noastre vii cu Dumnezeu. Oraşele şi satele din întreaga lume păstrează comori de artă care exprimă credinţa şi ne recheamă la legătura cu Dumnezeu. Vizitele la locurile de artă, prin urmare, să nu fie doar o ocazie de îmbogăţire culturală dar să devină mai ales un moment de har, un stimulent pentru a întări legătura şi dialogul nostru cu Domnul, pentru a ne opri să contemplăm – în trecerea de la simpla realitate exterioară la realitatea mai profundă – raza de frumuseţe care ne impresionează, care aproape că ne "răneşte" în interior şi ne invită să urcăm spre Dumnezeu. 'Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc din toată inima – spune psalmistul – să locuiesc în casa Domnului în totate zilele vieţii mele, ca să contemplu frumuseţea Domnului şi să admir sanctuarul său' (Ps 27,4). "Să sperăm că Domnul ne va ajuta să contemplăm frumuseţea sa atât în natură cât şi în operele de artă, şi să fim astfel atinşi de lumina Chipului său, pentru ca şi noi să fim lumină pentru aproapele nostru".

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale, miercuri, în Piaţa Libertăţii, din localitatea Castelgandolfo, binecuvântare ce ajunge la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă. (audio Binecuvântarea Apostolică: )

Aici, serviciul audio: