Renunţarea la practica vieţii creştine face ca o ţară să-şi piardă sufletul: John
Milibank, Paul Jacob Bhatti şi card. Dionigi Tettamanzi
RV 29 aug 2011. S-a încheiat duminică la Rimini, în Italia,
"Mitingul Popoarelor", manifestare cultural-religioasă internaţională organizată în
săptămâna precedentă de mişcarea bisericească "Comuniune şi Eliberare". Agenda dezbaterilor,
grupată în jurul temei "Şi existenţa devine o imensă certitudine", a acordat un spaţiu
amplu chestiunilor europene, dar şi celor de pe alte continente.
Masa
rotundă despre valorile creştine în viaţa publică a catalizat interesul a numeroşi
observatori, fie pentru calitatea temelor abordate fie pentru invitaţii care au intervenit.
Printre aceştia a luat parte şi britanicul John Milibank, profesor de religie politică
şi etică la universitatea din Nottingham, care s-a referit la discursul papei Benedict
al XVI-lea în Marea Britanie despre importanţa valorilor creştine în actul politic.
Ce efect au avut cuvintele Papei şi, mai ales, au fost ele adecvate la
situaţia din această ţară europeană? Răspunde prof. Milibank: • "Este perfect
adevărat. Cred că de când în Marea Britanie s-a prăbuşit procentajul practicii religioase,
în realitate Ţara şi-a pierdut sufletul. Iar acum astisăm la faptul că suntem sufocaţi
de lăcomie, datorii, de gherilă criminală şi de corupţia mijloacelor noastre de informare.
Toate acestea au ieşit la suprafaţă în decursul ultimului an. Dacă lumea nu va începe
să creadă din nou în binele comun, într-un bine transcendental, va rămâne fără repere
în timpul nopţii. Trebuie făcută o altă observaţie: Constituţia britanică depinde
de recunoaşterea creştinismului. Vreau să spun că dacă Marea Britanie are patrimoniul
extraordinar al statului de drept, trebuie să ne aducem aminte că acesta îşi adânceşte
rădăcinile în moştenirea de valori a creştinismului latin. Şi dacă nu ne vom întoarce
să refacem această legătură, mă tem că politica noastră actuală se va prăbuşi".
Recentele
revolte sociale de pe străzile oraşelor britanice au oferit motivul unor noi
reflecţii la Mitingul Popoarelor. Continuă prof. Milibank: • "Referitor la
dezordinile sociale recente, este important de spus că atât dreapta cât şi stânga
politică sunt responsabile de această situaţie. Protagoniştii dezordinilor au fost
persoane marginalizate, fără un loc de muncă, cu o instrucţie şcolară redusă şi provenind
din familii dezbinate, deseori cu un singur părinte. Urgenţa adevărată este reconstrucţia
familiei, educaţia şi comunitatea civilă. Toate acestea, în Marea Britanie, s-au prăbuşit,
probabil mai mult decât în Europa şi cred că chiar şi decât în Statele Unite".
În
unele ţări europene, observă trimisul nostru la Rimini, începe să se readucă în dezbaterea
publică chestiunea etică. În acest moment de criză, se verifică acelaşi lucru şi în
Marea Britanie? •"Desigur. Toţi vorbesc de acum de un fel de deficit etic.
În sfârşit iese la suprafaţă faptul că s-a renunţat la limbajul şi la vocabularul
eticii. Nu este vorba doar de drepturile omului şi de libertate, nici de felul în
care poate creşte bunăstarea materială a maselor. Adevărata etică înseamnă exerciţiul
virtuţilor, necesare pentru dobândirea bunăstării omului". ***O adâncă impresie la
Mitingul Popoarelor de la Rimini a lăsat Paul Jacob Bhatti, fratele lui Shahbaz Bhatti,
ministru pentru minorităţile religioase în Pakistan, asasinat în martie a.c. de extremiştii
islamici. În prezent, Paul Bhatti este consilierul primului ministru pakistanez pentru
minorităţi şi a intervenit la masa rotundă pe tema "Creştinii în politică".
Trimisul
special Radio Vatican l-a întrebat pe Paul Bhatti ce s-a schimbat în Pakistan după
asasinarea fratelui său: • "Oamenii au pierdut o călăuză. Foarte multe persoane,
chiar şi cei care nu aveau nevoie, se simţeau într-un fel tutelate pentru că el era
prezent în toate suferinţele creştinilor şi ale celorlalte minorităţi. După ce au
pierdut un lider de această factură, minorităţile s-au simţit fără un ghid, orfane.
La aceasta, s-a adăugat îngrijorarea legată de faptul că dacă nu se reuşeşte să se
garanteze securitatea unei persoane de acest nivel, cu atât mai puţin se va reuşi
asigurarea unor garanţii pentru oamenii de rând. Aspectul pozitiv este faptul că oamenii
– atât musulmanii cât alţii din Comunitatea internaţională – au început să înţeleagă
care este adevărata problemă şi să-şi dea seama că nu se poate continua în acest fel,
ceea ce a dat naştere la un fel de revoluţie şi la un spirit de solidaritate".
Aveţi
temeri că "Primăvara arabă" va duce la întărirea fundamentalismului islamic, cu urmări
asupra minorităţilor religioase, în special, asupra creştinilor? Răspunde Paul Jacob
Bhatti: • "E posibil să se verifice acest lucru. Atâta vreme cât nu va exista
un dialog interreligios, nu va exista un respect reciproc pentru toate religiile.
Acest lucru e posibil să se întâmple şi atunci creştinii, care sunt cei mai neapăraţi,
vor avea de îndurat consecinţele. Se poate întâmpla în Ţările arabe, unde creştinii
sunt minoritari, dar şi în Ţările noastre. În Pakistan, de exemplu, unde minorităţile
prezent sunt de religie creştină, hinduistă, budistă, etc. E posibil acest lucru,
pentru că extremiştii, fundamentaliştii, ar putea prinde curaj din 'Primăvara arabă'
şi să se folosească de efectele acesteia".
În ce priveşte situaţia din
Pakistan, a reluat corespondentul nostru, aţi afirmat: "noi suntem o minoritate religioasă
dar nu acceptăm să fim o minoritate politică". În ce sens? Răspunde Paul Bhatti: •
"În sensul că nu ar trebui să existe discriminări dacă unul este catolic şi nu protestant
sau musulman. Ar trebui să existe o lege în faţa căreia toţi să fie egali. Credinţa
noastră religioasă este o alegere personală iar Statul n-ar trebui să aplice o lege
care face discriminare între creştinii şi musulmani". ***La ultimele manifestări de
la Mitingul Popoarelor, încheiat duminică la Rimini, a luat parte şi card. Dionigi
Tettamanzi, arhiepiscop emerit de Milano, care a inaugurat expoziţia dedicată predecesorului
său la conducerea diecezei ambroziene, Sfântul Carol Boromeu (1538-1584).
Trimisul
special Radio Vatican i-a cerut cardinalului o reflecţie despre stilul de viaţă pe
care îl inspiră vizitatorilor din mileniul trei exemplul unui sfânt din secolul XVI: •
"Care stil de viaţă? Un stil de generozitate, dezinteresat, contemplativ. Un stil
de viaţă care să fie foarte diferit faţă de cel actual. Aceasta este o provocare în
faţa căreia trebuie să avem înţelepciunea, umilinţa şi curajul de a o accepta. Trebuie
să recuperăm un stil de viaţă mai uman şi mai evanghelic. Continui să vorbesc mereu
de 'sobrietate' pentru că aceasta este cheia care ne conduce spre o dreptate mai mare
şi o solidaritate mai concretă. O dovadă este fondul "Familia şi munca" lansat în
dieceza de Milano, un fond de ajutorare care a adus şi continuă să dea roade în pofida
schimbărilor care s-au verificat între timp".
La Mitingul de la Rimini
s-a insistat asupra faptului că credinţa creştină este o sursă de certitudine şi soliditate
în viaţă. Cum poate fi asumată această injecţie de optimism? • Credinţa este
lucrul cel mai sigur din câte i se pot da omului. Credinţa revelează adevăratul chip
al lui Dumnezeu, de care toţi suntem însetaţi, chiar dacă uneori nu ne dăm seama.
Dar în acelaşi timp, credinţa revelează şi adevăratul chip al omului. Drept care această
certitudine devine cu adevărat o linfă vitală pentru fiecare zi. Este o certitudine,
însă, pe care Dumnezeu, ca Tată al tuturor, ştie să o dăruiască prin lumina inteligenţei
umane, prin intermediul acelui dinamism care zdruncină existenţa fiecăruia şi prin
dinamismul propriei conştiinţe".
Certitudinea credinţei nu şterge nicidecum
preocuparea pentru nesiguranţa vieţii şi a viitorului. Încheie card. Dionigi Tettamanzi:
• "Nu e bine dacă n-am avea nici un fel de griji. Am fi în afara realităţii.
Cel care crede nu este unul care fuge din faţa realităţii pentru a evada din lume,
dar se angajează şi mai mult în datoria de fiecare zi de o manieră solidară, deschisă
faţă de ceilalţi. Cel care crede este unul care intră şi mai mult în problemele istoriei
şi ale vieţii, este provocat de istorie, dar, mai mult decât atât, creează istorie
la rândul său".