Liturghie cu foştii săi studenţi. Papa: omul să nu înece setea de măreţie în efemer ci să descopere că Dumnezeu este adevărata apă vie

(RV - 28 august 2011) Duminică dimineaţă Papa a prezidat la Centrul Mariapoli din Castel Gandolfo, Liturghia euharistică împreună cu foştii săi studenţi, aşa-numitul „Ratzinger Schülerkreis”, reuniţi în aceste zile în orăşelul de pe malul Lacului Albano în cadrul tradiţionalului seminar de vară cu ex profesorul lor. Anul acesta întâlnirea s-a desfăşurat pe tema noii evanghelizări.

Benedict al XVI-lea, introducând pe scurt celebrarea euharistică, a comentat cuvintele Psalmului 62 propuse la Liturghia duminicală „Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă”. Este timpul aşteptării lui Dumnezeu. „În acest timp de absenţă a lui Dumnezeu - a spus Pontiful - când pământul sufletelor este pustiu şi uscat şi lumea nu ştie încă de unde să scoată apa cea vie, să-i cerem Domnului să se arate. Vrem să ne rugăm pentru ca celor care caută apa vie în altă parte, Dumnezeu să le arate că El este apa cea vie şi ca să nu îngăduie ca viaţa oamenilor şi setea lor de măreţie să se înece şi să se sufoce în efemer”, în ceea ce este vremelnic. Papa a înălţat apoi rugăciunea sa „mai ales pentru tineri” pentru ca „să fie vie în ei setea de Dumnezeu”. În continuare a adăugat: „ şi noi care o cunoaştem încă de tineri trebuie să cerem iertare întrucât purtăm oamenilor atât de puţină lumină din Chipul său, întrucât atât de puţin se degajă din noi certitudinea că Domnul este, că Domnul este aici şi că Domnul este măreţia pe care noi toţi o aşteptăm”.

Predica a fost ţinută de cardinalul arhiepiscop de Viena, Austria, Christoph Schönborn. Cardinalul a subliniat că “urmarea divină, a merge în urma lui Isus - (’vade retro’) comportă o renunţare totală la sine, pentru a putea intra în optica lui Dumnezeu”. „Doar neconformându-ne acestei lumi - a continuat comentând cuvintele Sfântului Paul din Scrisoarea către Romani 12 - vom putea pune la bază şi recunoaşte voinţa lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Acestea - a încheiat cardinalul austriac - „sunt premisele pentru o adevărată prietenie cu Dumnezeu”, „punctul de sosire” al existenţei noastre de convertiţi la Domnul.

Aici serviciul audio:

rv/ A. Lucaci