Mitingul Popoarelor de la Rimini, pe tema "Şi existenţa devine o imensă certitudine":
reflecţia prof. C. Esposito (Bari)
RV 26 aug 2011. Mitingul Popoarelor de la Rimini a intrat în faza
finală a manifestărilor, grupate în jurul temei "Şi existenţa devine o imensă certitudine".
Trimisul
special Radio Vatican, Luca Collodi, a stat de vorbă cu scriitorul Costantino Esposito,
profesor de filosofie la Universitatea de Studii din Bari, întrebându-l mai întâi
cu privire la felul în care se poate înţelege certitudinea: •
"Certitudinea pare să fie în timpurile noastre nu numai greu de ajuns dar şi imposibil
de păstrat, pentru că totul pare să formeze o conjuraţie împotriva ei: instabilitatea
socio-politică, crizele financiare, slăbirea tot mai acută a siguranţei psihologice
a persoanei. Cu toate acestea, nici o epocă nu a cerut atâta certitudine pentru a
trăi cum o cere epoca noastră. Dar cere mai presus de toate să se meargă în profunzime
pentru a vedea ce anume poate fi obiectul experienţei. Paradoxal, aşadar, incertitudinea
care pare să fie sentimentul dominant în lumea contemporană poate fi trăită ca o înfrângere
sau ca o victorie relativistă a fragmentării sau ca o posibilitate, ca o şansă de
a înţelege de ce ne dorim cu toţii să ajungem la certitudine".
Există certitudinea
credinţei, observă trimisul nostru la Rimini, o certitudine care pare să se lovească
frontal cu schimbările sociale, politice şi economice, realităţi care par să meargă
în direcţia opusă faţă de cea indicată de credinţă, de speranţă. Continuă prof.
Esposito: • "Certitudinea credinţei este de aşa natură încât difuzează lumină
şi de aceea prezintă interes. Pentru mulţi, certitudinea credinţei e ca o scurtătură,
spunându-şi "am norocul, s-ar putea zice, de a găsi răspuns la neliniştile mele".
Dacă ar fi cu adevărat aşa, acest lucru ar fi valabil numai pentru cei înclinaţi în
mod natural spre religiozitate, în timp ce în opinia mea – afirmă prof. Esposito –
certitudinea credinţei permite să lumineze, cum nu o face nici un alt eveniment din
istorie, structura fundamentală a omului, care este făcut pentru certitudine. Cum
spunea odată sf. Augustin în "Confesiuni", în fiecare dintre noi există dorinţa de
a fi fericiţi. Dar pentru a dori fericirea trebuie să ştim într-o oarecare măsură
ce este fericirea. Convingerea mea e că chiar certitudinea este o realitate care stă
la originea eului nostru. Este ceva care intră în experienţa fiecăruia, dacă nu din
alte motive cel puţin pentru faptul de a fi văzut, de exemplu, în ochii mamei un spaţiu
de deschidere în această lume şi ne-am dat seama că suntem în lume pentru că am fost
doriţi de cineva. A fi al cuiva, a fi o parte dintr-un raport de apartenenţă, este
o certitudine pe care nu o construim noi ci pe care o primim. Marea sfidare, aşadar,
este să reluăm această experienţă frumoasă, pozitivă, care marchează originea existenţei
noastre, şi să vedem în ea singura, adevărata posibilitate de a înfrunta incertitudinile
care macină ca un cancer timpurile de faţă. Din acest punct de vedere, credinţa este
o deschidere extraordinară care ne ajută să înţelegem structura omului, oferind omului
ceva atât de mare încât privirea mamei este doar o palidă analogie: este posibilitatea
ca certitudinea să existe pentru totdeauna şi ca ea să înceapă deja acum".