Sfânta Fecioară Maria Regină în alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la „Angelus”, duminică 22 august 2010

(RV - 22 august 2011) În ziua în care Biserica o venerează pe Fecioara Maria cu titlul de „Regină”, în urmă cu un an, duminică 22 august 2010, Benedict al XVI-lea a invocat mijlocirea Maicii Domnului pentru ca să favorizeze „pacea” mai ales acolo unde bântuie mai mult logica absurdă a violenţei. A făcut-o la rugăciunea "Angelus" recitată la Castel Gandolfo:

Dar iată în întregime alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori, opt zile după solemnitatea Ridicării cu trupul şi sufletul la cer, liturgia ne invită să o cinstim pe Fericita Fecioară Maria cu titlul de „Regină”. Mama lui Cristos este contemplată încoronată de Fiul său, adică asociată la Regalitatea sa universală, aşa cum o înfăţişează numeroase mozaicuri şi picturi. Şi această comemorare cade în acest an duminica, căpătând o mai mare lumină din Cuvântul lui Dumnezeu şi din celebrarea Paştelui săptămânal. În special, icoana Fecioarei Maria Regină găseşte o însemnată referinţă în Evanghelia de azi, acolo unde Isus afirmă: „Da, sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi şi dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă" (Lc 13,30). Este aceasta o expresie tipică a lui Cristos, relatată de mai multe ori de evanghelişti - chiar cu formule similare - deoarece în mod evident reflectă o temă dragă predicării sale profetice. Sfânta Fecioară este exemplul desăvârşit pentru asemenea adevăr evanghelic, şi anume că Dumnezeu îi răstoarnă pe cei mândri şi pe cei puternici ai acestei lumi şi îi înalţă pe cei umili (Cf Lc 1,52).
• Mica şi simpla copilă din Nazaret a devenit Regina lumii! Aceasta este una din minunăţiile care dezvăluie inima lui Dumnezeu. Fireşte, regalitatea Mariei este total raportată la cea a lui Cristos: El este Domnul, pe care după umilirea morţii pe cruce, Tatăl l-a înălţat mai presus de orice creatură în cer, pe pământ şi sub pământ (Cf Fil 2,9-11).
• Printr-un plan de har, Mama Neprihănită a fost pe deplin asociată la misterul Fiului: la Întruparea sa; la viaţa sa pământească, mai întâi ascunsă la Nazaret şi apoi manifestată în ministerul mesianic; la Patima şi Moartea sa; şi în cele din urmă la slava Învierii şi Înălţării la Cer.

Mama a împărtăşit cu Fiul nu numai aspectele umane ale acestui mister, dar, prin lucrarea Spiritului Sfânt în ea, şi intenţia profundă, voinţa divină, astfel încât toată existenţa ei, săracă şi umilă, a fost elevată, transformată, glorificată trecând prin „poarta îngustă” care este Isus însuşi (Cf Lc 13,34).
• Da, Maria este cea dintâi care a trecut pe „calea” deschisă de Cristos pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, o cale accesibilă celor umili, celor care se încred în Cuvântul lui Dumnezeu şi se străduiesc să-l pună în practică.

În istoria oraşelor şi popoarelor evanghelizate de mesajul creştin sunt nenumărate mărturiile de veneraţie publică, în anumite cazuri de-a dreptul instituţională faţă de regalitatea Fecioarei Maria. Dar astăzi vrem să reînnoim mai ales, ca fii ai Bisericii, devoţiunea noastră faţă de Aceea pe care Isus ne-a lăsat-o ca Mamă şi Regină.
• Să încredinţăm mijlocii sale rugăciunea zilnică pentru pace, în special acolo unde bântuie mai mult logica absurdă a violenţei; pentru ca toţi oamenii să se convingă că în această lume trebuie să ne ajutăm unii pe alţii ca fraţi pentru a construi civilizaţia iubirii. Maria, Regina pacis, ora pro nobis - Marie, Regina păcii roagă-te pentru noi!

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci