ZMT - Benedict al XVI-lea către tinerii cu dizabilităţi din cadrul Fundaţiei Institutul „Sfântul Iosif”: voi contribuiţi în mod decisiv la edificarea civilizaţiei iubirii

(RV – 20 august 2011) Benedict al XVI-lea, prezent la Madrid, la Ziua Mondială a Tineretului, doreşte să-şi exprime apropierea şi aprecierea faţă de tinerii cu dizabilităţi, faţă de familiile lor şi faţă de persoanele care îi asistă, vizitând sâmbătă seară Fundaţia Institutului „Sfântul Iosif”.

• „Tinereţea” – subliniază Sfântul Părinte în Cuvântul adresat cu ocazia vizitei la Institutul pentru tineri cu dizabilităţi – este vârsta la care viaţa se revelează persoanei cu toată bogăţia şi plinătatea posibilităţilor sale, îndemnând la căutarea obiectivelor celor mai înalte care să dea sens vieţii însăşi.
De aceea, când durerea apare la orizontul unei vieţi tinere, rămânem descumpăniţi şi poate ne întrebăm: poate continua să fie măreaţă viaţa când în aceasta pătrunde suferinţa? Referitor la acest aspect, în enciclica despre speranţa creştină, spuneam: 'Măsura umanităţii se determină în mod esenţial în raportul cu suferinţa şi cu cel care suferă (…). O societate care nu reuşeşte să-i accepte pe cei suferinzi şi nu este capabilă să contribuie, prin compasiune, la împărtăşirea suferinţei şi la trăirea interioară a acesteia, este o societate crudă şi inumană' (Spe salvi, 38)”.

Aceste cuvinte reflectă şi o lungă tradiţie a umanităţii care izvorăşte din oferta de sine pe care Cristos o face pe Cruce pentru noi şi pentru mântuirea noastră.
Isus, Maica Sa Îndurerată şi sfinţii sunt mărturisitori care ne învaţă să trăim drama suferinţei pentru binele nostru şi pentru mântuirea lumii”.

„Nici o durere” – evidenţiază de asemenea Episcopul Romei – „nu este capabilă să şteargă această amprentă de divinitate gravată în adâncul omului. Mai mult, din momentul în care Fiul lui Dumnezeu vrea să îmbrăţişeze în mod liber durerea şi moartea, imaginea lui Dumnezeu ni se oferă şi prin chipul celui care suferă.

Această specială predilecţie a Domnului faţă de cel care suferă – ne aminteşte Succesorul lui Petru – ne face să-l privim pe celălalt cu ochi limpezi, „pentru a-i da, în afară de lucrurile externe pe care le necesită şi privirea iubitoare de care are nevoie”. Însă, acest mod de a-l privi pe cel care suferă este rod al întâlnirii cu Cristos.

Adresându-se personalului din Institutul „Sfântul Iosif” din Madrid, pentru tineri cu dizabilităţi, Sfântul Părinte subliniază importanţa misiunii lor:
• „Viaţa şi dăruirea voastră proclamă măreţia la care este chemat omul: a avea compasiune şi a însoţi, din iubire, pe cei care suferă, aşa cum a făcut Dumnezeu”.
Numind activitatea personalului din institut o „fericită profesiune”, Episcopul Romei aminteşte cuvintele din Evanghelia după Matei capitolul 25, versetul 40: „Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie mi-aţi făcut”.
„Pe de altă parte” – evidenţiază Succesorul lui Petru, adresându-se personalului care se ocupă de tinerii cu handicap din cadrul Institutului 'Sfântul Iosif' – „voi daţi mărturie despre binelui imens pe care-l reprezintă viaţa acestor tineri pentru cei care le stau alături şi pentru întreaga umanitate. (…) Cu siguranţă, viaţa acestor tineri schimbă inimile oamenilor şi de aceea îi suntem recunoscători Domnului pentru că i-am cunoscut”.

„Societatea noastră”– evidenţiază în finalul discursului Benedict al XVI-lea întâlnindu-i pe tinerii cu dizabilităţi din cadrului Institutului „Sfântul Iosif” – „deseori pune la îndoială demnitatea inestimabilă a vieţii, a oricărei vieţi”. Voi însă – le-a spus Sfântul Părinte –„contribuiţi în mod decisiv la edificarea civilizaţiei iubirii”.