Liturghia cu seminariştii. Papa: imitaţi-l pe Cristos în iubirea sa până la extrem faţă de toţi; Sfântul Ioan de Ávila va fi Doctor al Bisericii

(RV - 20 august 2011) „Chiar dacă vă dispreţuiesc nu vă lăsaţi înfricoşaţi”. „O viaţă înrădăcinată în Cristos atrage pe cei care îl caută pe Dumnezeu”.„Sunteţi în drum spre o ţintă sfântă”:
• Pregătiţi-vă să fi ţi apostoli cu Cristos şi asemenea lui Cristos, pentru a fi tovarăşi de călătorie şi slujitori ai oamenilor”. A îndemnat Papa Benedict în predica rostită sâmbătă dimineaţă în cadrul Liturghiei euharistice celebrate cu seminariştii în Catedrala Sfânta Maria de la Almudena din Madrid. Se aflau în catedrală în jur de o mie de seminarişti: alte mii de seminarişti din diferite părţi ale lumiia au urmărit Liturghia din exterior. La terminarea slujbei, Pontiful a anunţat că în curând îl va declara pe preotul Sfântul Ioan de Ávila Doctor al Bisericii.

La ieşirea din sacristie, Pontiful a avut o scurtă convorbire privată cu Mariano Rajoy Brey, preşedinte al Partidului Popular, cea mai mare forţă politică di opoziţie în Spania. Apoi prânzul cu cardinalii spanioli, episcopii de Madrid şi membrii suitei papale la reşedinţa arhiepiscopului Antonio Maria Rouco Varela care chiar sâmbăta aceasta sărbătorea 75 de ani.

Benedict al XVI-lea a încadrat întâlnirea cu seminariştii în contextul istoric al Cenaclului unde Domnul celebrează cu dorinţă arzătoare Paştele său „împreună cu cei care într-o zi doresc să prezideze în numele său misterele mântuirii”, dar îl înscrie şi în contextul istoric precis al lumii de azi şi al misiunii Bisericii azi.

Cristos continuă să cheme tineri ucenici pentru a-i face apostoli ai săi, astfel încât rămâne vie misiunea Bisericii şi oferirea Evangheliei lumii.

Papa a sintetizat lecturile biblice propuse la Liturghie. Prima din Scrisoarea către Evrei 10,14 ni-l arată pe Cristos ca preotul nou şi definitiv, care a făcut din existenţa sa o ofrandă totală. Euharistia, despre instituirea căreia vorbeşte Evanghelie după Luca 22,14-20 - spune - este expresia reală a acestui dar total necondiţionat al lui Isus pentru toţi, chiar şi pentru cei care îl trădau. Oferirea trupului şi sângelui său pentru viaţa oamenilor şi pentru iertarea păcatelor lor…Prin Cristos ştim că nu suntem călători spre abis, spre tăcerea neantului sau a morţii, dar suntem peregrini spre un pământ făgăduit, spre el, care este ţinta noastră şi originea noastră”.

Papa cere seminariştilor o bună pregătire „spre a fi apostoli cu Cristos şi asemenea lui Cristos, pentru a fi tovarăşi de călătorie şi slujitori ai oamenilor”. Timpul de seminar trebuie să fie ani de tăcere interioară, de rugăciune constantă, de studiu asiduu şi de inserare prudentă în acţiunea şi în structurile pastorale ale Bisericii.
Biserica este o comunitate şi instituţie, familie şi misiune, creată de Cristos prin Duhul Sfânt şi, în acelaşi timp, rezultatul celor care o constituim prin sfinţenia noastră şi cu păcatele noastre. Aşa a voit Dumnezeu, care nu ezită să facă din săraci şi păcătoşi prieteni ai săi şi instrumente de răscumpărare a neamului omenesc. Sfinţenia Bisericii este înainte de toate sfinţenia obiectivă a persoanei lui Cristos, a Evangheliei şi Sacramentelor sale, sfinţenia acelei forţe de sus care o însufleţeşte şi impulsionează.

Apoi a adăugat: „Noi trebuie sa fim sfinţi pentru a nu crea contradicţie între semnul care suntem şi realitatea pe care vrem să o semnificăm”. „Nimeni - continuă - nu alege contextul, nici destinatarii propriei misiuni. Fiecare epocă are problemele sale, dar Dumnezeu oferă în orice timp harul potrivit pentru a le lua asupra sa şi a le depăşi cu iubire şi realism. De aceea, în orice împrejurare în care s-ar afla şi pentru timpul duratei ei, preotul trebuie să poarte rod în orice domeniu de fapte bune, păzind, în acest scop, mereu vie în inima sa cuvintele din ziua hirotonirii, acelea prin care era îndemnat să-şi configureze propria viaţă cu misterul crucii Domnului.
• E nevoie „a se configura lui Cristos - spune Papa - a se identifica din ce în ce mai mult cu Acela care pentru noi s-a făcut servitor, preot şi victimă”. A se configura cu el este, în realitate, sarcina pentru care fiecare preot trebuie să-şi cheltuiască viaţa”.

De aici îndemnul către tinerii seminarişti. „Cereţi-i de aceea Domnului să vă dea harul de a-l imita în dragostea sa până la extrem faţă de toţi fără a exclude pe cei de departe şi pe cei păcătoşi, astfel încât, cu ajutorul vostru să se convertească şi să se întoarcă la calea dreaptă. Cereţi-i să vă înveţe să staţi foarte aproape de infirmi şi săraci, cu simplitate şi generozitate. Înfruntaţi această provocare fără complexe, nici mediocritate”.
• „Susţinuţi de iubirea sa - a continuat - nu vă lăsaţi intimidaţi de un ambient în care se pretinde a-l exclude pe Dumnezeu şi în care puterea, posesia sau plăcerea adesea criteriile principale pe care se sprijină existenţa. Se poate întâmpla ca să vă dispreţuiască, cum se obişnuieşte să se facă faţă de cei care cheamă la ţinte mai înalte sau demască idolii în faţa cărora astăzi mulţi se prostern”.

Trebuie să fim total la dispoziţia Domnului: „Atare disponibilitate, care este dar al Duhului Sfânt, este cea care inspiră decizia de a trăi în celibat pentru Împărăţia cerurilor, detaşarea de bunurile pământeşti, austeritatea vieţii şi ascultarea sinceră fără prefăcătorie”. În continuare, o ultimă invitaţie: „Încurajaţi de formatorii voştri, deschideţi-vă sufletul la lumina Domnului pentru a vedea dacă acest drum, care cere îndrăzneală şi autenticitate, este cel al vostru, înaintând până la preoţie numai dacă veţi fi ferm convinşi că Dumnezeu vă cheamă să fiţi slujitori ai săi şi ferm decişi să-l exercitaţi ascultând dispoziţiile Bisericii.

Va fi atunci că o viaţă profund înrădăcinată în Cristos se va dovedi realmente c o noutate, atrăgând cu forţă pe cei care cu adevărat îl caută pe Dumnezeu, adevărul şi dreptatea.

Aici serviciul audio:

Papa, la terminarea Liturghiei cu seminariştii în Catedrala Sfânta Maria de la Almudena din Madrid a anunţat apropiata Declaraţie a lui San Juan de Ávila - a Sfùntului Ioan de Ávila ca Docttor sau Învăţător al Bisericii universale.

Iată cuvintele Papei:

Iubiţi fraţi
„Cu mare bucurie, în acest loc al sfintei biserici Catedrale ’Santa Maria La Real de la Almudena’ doresc să anunţ acum Poporului lui Dumnezeu că primind cererile Preşedintelui Conferinţei Episcopale Spaniole, cardinalul Antonio María Rouco Varela, arhiepiscop de Madrid, a celorlalţi Fraţi întru Episcopat din Spania, precum şi a unui mare număr de arhiepiscopi şi episcopi din alte părţi ale lumii, şi a multor credincioşi, voi declara curând pe San Juan de Ávila, preot, Doctor al Bisericii Universale.

Făcând publică această ştire aici doresc ca cuvântul şi exemplul acestui eminent Păstor să lumineze preoţii şi pe cei care se pregătesc cu bucurie şi speranţă să primească, într-o zi, Sfânta Hirotonire.

Vă invit pe toţi să îndreptaţi privirea spre el, şi îi recomand mijlocirii sale pe episcopii Spaniei şi din toată lume, precum şi pe preoţii şi seminariştii, pentru ca, perseverând în aceeaşi credinţă în care el a fost maestru, să le plăsmuiască inima după sentimentele lui Isus Cristos, Bunul Păstor, căruia să-i fie slavă şi cinste în vecii vecilor. Amin”.

- Profilul Sfântului San Juan de Ávila, model pentru preoţi: Sfântul Ioan de Ávila (Almodóvar del Campo 1500-Montilla 1569).

Îşi încuraja discipolii să aibă credinţă şi le spunea că ”sufletele se câştigă în genunchi”.
Întorcându-ne în timp, în anul 1500 se năştea în Almodóvar del Campo (Ciudad Real) Ioan de Ávila, patronul preoţilor. A studiat teologia şi filozofia la Universitatea din Alcalá. Familia sa, profund creştină avea câteva mine de argint în Sierra Morena. Când au murit, părinţii lui au decis să îşi împartă toată averea săracilor şi el a petrecut 3 ani în meditare, după care şi-a dat seama că vocaţia lui e de a fi preot.

Devenit deja preot, a demonstrat o deosebită elocvenţă în discursurile sale, ceea ce a făcut ca multă lume să vină să îi asculte predicile, în toate locurile unde predica. Toate aceste predici le pregătea stând în genunchi, câte 4 sau mai multe ore. Au fost multe persoanele care auzindu-l, şi-au schimbat viaţa, precum (Juan de Dios - Ioan al lui Dumnezeu). ”Credinţa mută munţii”, nu se sătura să repete şi le spunea discipolilor că pentru a obţine convertiri trebuie să aibă încredere în ele şi că ”sufletele se câştigă din genunchi”. Pe cei care l-au întrebat care este calitatea pe care trebuie să o aibă o persoană pentru a fi un bun predicator le-a spus: ”să îl iubească mult pe Dumnezeu”.

Prieten şi sfătuitor al sfinţilor

Sf. Ioan de Ávila a avut privilegiul de a fi prieten şi sfătuitor a şase sfinţi care au fost recunoscuţi de către Biserică, şi anume, Sf. Tereza, Luis de Granada, Sf. Ioan al lui Dumnezu, Sf. Francisc Borgia, Sf. Petru de Alcantara şi Sf. Ignaţiu de Loyola. De asemenea, multe persoane primeau îndrumare spirituală din partea acestui sfânt prin intermediul scrisorilor, care mai apoi au fost grupate într-o carte care strânge învăţăturile sale spirituale, intitulată „Audi Filia.”

Multă lume l-a acuzat de predicarea rigorismului şi de excluderea bogaţilor din Împărăţia Cerurilor, fapt ce a dus la judecarea lui de către Tribunalul Sfintei Inchiziţii. După eliberare s-a dedicat misionarismului în oraşele Spaniei.

Mare încredere în Dumnezeu

Vorbind de acest sfânt trebuie să amintim şi marea sa devoţiune pentru Fecioara Maria, fondarea a mai mult de zece colegii catolice şi ajutorul său acordat universităţilor spaniole. Foarte importantă era marea sa smerenie, chiar şi atunci când avea un mare succes apostolic, întotdeauna credea că e un biet şi mizerabil păcătos.

A fost foarte bolnav în ultimii 20 de ani ai vieţii sale. Când avea dureri foarte mari spunea „Dumnezeul meu, dacă aşa crezi că e mai bine să se întâmple, bine, foarte bine!” A murit în 10 mai 1569. A fost beatificat în 1894 şi canonizat de către Papa Paul al VI – lea în 1970.
Este sărbătorit în data de 10 mai.

rv/A. Lucaci