Atentate în Irak. Mons. Sako: risc de război civil, nu lăsaţi ţara singură; la ZMT Madrid şi tineri irakieni

(RV - 16 august 2011) În Irak, cel puţin 66 de persona au murit în urma unul nou val de atentate comise, luni, 15 august, în diferite oraşe ale ţării. Atacul cel mai sângeros, cu un bilanţ de peste 40 de victime, s-a înregistrat într-o piaţă de desfacere în oraşul meridional Kut. La Najaf un sinucigaş a declanşat explozia aproape de un post de poliţie şi în nordul ţării; la Tikrit, a fost asaltat un edificiul guvernamental. La Kirkuk, o biserică siro-ortodoxă a fost teatrul unul dublu atentat care a provocat uriaşe daune materiale.

Despre situaţia Ţării, redacţia noastră centrală l-ascultat telefonic pe mons. Louis Sako, arhiepiscop de Kirkuk.
• În diferite oraşe irakiene au avut loc explozii, zeci de persoane au murit şi, cum se ştie, atentatele s-au petrecut în timpul Ramadanului. Trebuie să fie o lună de pace şi de convertire, în schimb totul s-a schimbat, totul a fost politizat. Este un scandal atât pentru creştini cât şi pentru musulmani. Ne este teamă de un o încercare de divizare a Irakului şi prin aceasta de riscul unui război civil. Irakul, nu poate fi lăsat singur. Trebuie găsită mai întâi soluţia. Creştinii, au devenit din nou ţinta atacurilor fundamentalismului islamic. Nu ştim dacă este vorba de Al Qaeda sau dacă sunt alte grupări. Nu înţelegem raţiunile acestor atacuri. Creştinii sunt o minoritate, nu sunt un pericol pentru nimeni.

O situaţie teribilă în care, însă, speranţa este încredinţată noilor generaţii. Tinerii irakieni, cum văd, deschiderea de marţi 16 august la Madrid a Zilei Mondiale a Tineretului?
• Din Kirkuk a plecat un grup de 20 de tineri împreună cu 2 preoţi, dar au plecat persoane şi din Baghdad, Mosul şi din alte oraşe irakiene. Pentru noi a fi acolo înseamnă a fi în comuniune cu Biserica universală. Există această speranţă, dar şi această frică pentru viitor. Avem aceeaşi credinţă şi deci acolo, în Spania, înseamnă a fi prezenţi şi în Irak. Poate, în Occident, se gândeşte mereu la aspectul economic, dar pentru noi este ceva mult mai important: solidaritatea umană, morală, spirituală.