Alocuţiunea Papei la rugăciunea "Angelus" la Castel Gandolfo în solemnitatea Adormirii
Maicii Domnului (text)
(RV - 15 august 2011) Iubiţi fraţi şi surori, în inima lunii august creştinii din
Răsărit şi din Apus celebrează împreună sărbătoarea Ridicării Preasfintei Maria
la Cer. În Biserica Catolică, dogma Asumpţiunii - cum este cunoscut - a fost proclamată
în timpul Anului Sfânt 1950 de veneratul meu predecesor Slujitorul lui Dumnezeu Papa
Pius al XII-lea. Această comemorare, însă, îşi înfige rădăcinile în credinţa din primele
secole ale Bisericii.
În Răsărit, este numită şi astăzi „Adormirea Fecioarei”.
Într-un străvechi mozaic al Bazilicii Sfânta Maria Maggiore din Roma, care se inspiră
tocmai din icoana orientală a „Adormirii - Dormitio”, sunt reprezentaţi
Apostolii care, înştiinţaţi de Îngeri despre sfârşitul pământesc Mamei lui Isus, sunt
adunaţi în jurul patului Fecioarei. În centrul se află Isus care ţine în braţe o copilă:
este Maria, devenită „mică” pentru Împărăţie, şi condusă de Domnul la Cer.
În
pagina Evangheliei după Sfântul Luca din Liturghia de azi, am citit că Maria „a pornit
în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudei” (Lc 1,39). În acele zile
Maria s-a dus în grabă din Galileea spre o mică cetate aproape de Ierusalim, pentru
a o întâlni pe ruda sa Elisabeta. Astăzi o contemplăm urcând spre muntele lui Dumnezeu
şi intrând în Ierusalimul ceresc, „înveşmântată cu soarele, având luna sub picioarele
ei, iar pe cap purtând o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1).
Pagina
biblică din Apocalips, pe care o citim la Liturghia acestei solemnităţi, vorbeşte
despre o luptă între femeie şi balaurul, între bine şi rău. Sfântul Ioan pare să ne
repropună chiar cele dintâi pagini ale Genezei, care povestesc istoria întunecoasă
şi dramatică a păcatului lui Adam şi Eva. Strămoşii noştri au fost înfrânţi de cel
rău; la plinătatea timpurilor, Isus, noul Adam, şi Maria, noua Eva, înving definitiv
duşmanul, şi aceasta este bucuria acestei zile. Prin biruinţa lui Isus asupra răului,
chiar moartea interioară şi fizică sunt înfrânte. Maria a fost cea dintâi care l-a
luat în braţe pe Fiul lui Dumnezeu Isus devenit copil, acum este prima care este alături
de el în salva Cerului.
Este un mister mare cel pe care îl celebrăm astăzi,
este mai ales un mister de speranţă şi de bucurie pentru noi toţi: în Maria vedem
ţinta spre care păşesc toţi cei care ştiu să-şi lege viaţa de cea a lui Isus, pe care
ştiu să-l urmeze cum a făcut Maria. Această sărbătoare vorbeşte deci despre viitorul
nostru, ne spune că şi noi vom fi alături de Isus în bucuria lui Dumnezeu şi ne invită
să avem curajul, să credem că puterea Învierii lui Cristos poate lucra în noi şi ne
face oameni, bărbaţi şi femei care caută să trăiască în fiecare zi ca înviaţi, purtând
în întunecimea răului care este în lume, lumina binelui.