Comemorarea liturgică a sfintei Clara: întreaga Biserică este datoare faţă de asemenea femei curajoase şi cu mare credinţă

RV 11 aug 2011. La 11 august Biserica catolică celebrează comemorarea liturgică a Sfintei Clara din Assisi. La audienţa generală de la 15 septembrie anul trecut, Benedict al XVI-lea spunea că "Biserica întreagă este datoare faţă de asemenea femei curajoase şi bogate în credinţă, în măsură să dea reînnoirii un impuls decisiv".

Papa a amintit totodată momentul foarte important al convertirii ei, acum aproape 800 de ani. Născută într-o familie bogată şi aristocratică, destinată de părinţi unei căsătorii cu un nobil de seamă, Clara a renunţat la toate şi s-a dus la Sfântul Francisc în biserica Porţiunculei. Era în seara Duminicii Floriilor din anul Domnului 1211:
• "În emoţia generală, a avut loc un gest de înaltă valoare simbolică: în timp ce însoţitorii săi ţineau în mână torţele aprinse, Francisc i-a tăiat părul, după care Clara s-a îmbrăcat cu o haină aspră de pocăinţă. Din acel moment, ea devenise fecioara mireasă a lui Cristos, cel umil şi sărac, consacrându-se lui cu toată fiinţa".

Clara a găsit în Francisc din Assisi nu doar o călăuză spirituală dar şi un prieten fratern:
• "Prietenia dintre aceşti doi sfinţi reprezintă un aspect foarte frumos şi important. Atunci când două suflete curate şi înflăcărate de aceeaşi iubire faţă de Dumnezeu se întâlnesc, ele primesc din prietenia reciprocă un impuls foarte puternic de a străbate calea desăvârşirii. Prietenia este unul din cele mai nobile şi elevate sentimente umane pe care harul dumnezeiesc îl purifică şi îl transformă".

Clara a trăit 40 de ani în conventul Sfântul Damian. Deşi era superioara comunităţii, a dus o viaţă de sărăcie şi a îndeplinit muncile cele mai umile. S-ar spune că trăia în ascuns, dar lumina ei ajungea la lumea întreagă:
• "Şi aşa este, dragi prieteni! Sfinţii sunt cei care schimbă lumea în mai bine, o transformă în mod durabil, insuflând energiile pe care numai iubirea inspirată de Evanghelie le poate trezi. Sfinţii sunt marii binefecători ai omenirii!".

Citând cuvintele pe care Clara le scria sfintei Agneza de Praga, fiica regelui Boemiei, care păşeşte pe urmele ei, Benedict al XVI-lea a observat că unele expresii, luate din limbajul nupţial, ar putea să uimească, dar exprimă trăirea inimii care-l caută cu adevărat pe Cristos:
• "Iubindu-l, sunteţi castă. Atingându-l, sunteţi mai curată, lăsându-vă în stăpânirea lui, sunteţi fecioară. Puterea lui este mai mare, generozitatea lui este mai puternică, faţa sa este mai frumoasă, iubirea mai blândă şi orice har, mai pătrunzător. De acum, sunteţi strânsă în braţele lui, care v-a împodobit pieptul cu nestemate (…) şi v-a încoronat cu o coroană de aur lucrată cu semnul sfinţeniei" (Scrisoarea I, FF, 2862).

Aici, serviciul audio: