Comemorarea Sfântului Ioan Maria Vianney. Benedict al XVI-lea: sfânt deoarece "îndrăgostit"
de Cristos
(RV - 4 august 2011) Se celebrează anual la 4 august comemorarea liturgică a Sfântului
Ioan Maria Vianney, patronul parohilor. Un luminos exemplu de preot pe
care Benedict al XVI-lea l-a readus în actualitate de mai multe ori în discursuri
şi cateheze. Lui, Papa i-a dedicat Anul Sfintei Preoţii, cu ocazia împlinirii a 150
de ani de la naşterea lui pentru cer”, indicându-l ca model pentru toţi preoţii din
lume. Să reascultăm câteva din reflecţiile Papei Benedict despre Sfântul Paroh de
Ars, Franţa, anii 1786-1859.
La vârsta de 17 ani era încă analfabet, când a
murit poporul lui Dumnezeu l-a numit imediat Sfânt. Astfel, după un secol şi jumătate
de la întoarcerea sa în Casa Tatălui, Sfântul Ioan Maria Vianney este încă un exemplu
de imitat pentru fiecare preot. Dar ce a făcut extraordinară viaţa acestui simplu
paroh de ţară, dintr-o mică localitate rătăcită din Sudul Franţei? Benedict al XVI-lea
nu are dubii: prietenia cu Domnul. • A fost “îndrăgostit” de Cristos,
şi adevăratul secret al succesului său pastoral a fost iubirea pe care o nutrea faţă
de Misterul euharistic vestit, celebrat şi trăit, care a devenit iubire faţă de turma
lui Cristos, faţă de creştini şi faţă de toate persoanele care-l caută pe Dumnezeu(Audienţa generală din 5 august 2009).
Într-un timp marcat de raţionalism,
în perioada dificilă a Franţei post-revoluţionare, aminteşte Pontiful, acest umil
preot cucereşte mii de suflete pentru Cristos. A reuşit, nu datorită calităţilor sale
omeneşti, ci graţie conformării sale Bunului Păstor, până la a-şi da viaţa pentru
oile sale: • Existenţa lui a fost o cateheză vie, care dobândea o eficacitate
deosebită atunci când lumea îl vedea celebrând Liturghia, stând în adoraţie în faţa
tabernacolului sau petrecând multe ore în confesional… Recunoştea în
practica sacramentului pocăinţei împlinirea logică şi naturală a apostolatului sacerdotal.
Sfântul Ioan Maria Vianney s-a remarcat de aceea ca optim şi neobosit confesor
şi maestru spiritual. Trecând “cu o singură mişcare interioară, de la altar la confesional”,
unde petrecea o mare parte din zi, căuta în orice mod, prin predică şi prin sfatul
convingător, să-i facă pe enoriaşi să redescopere semnificaţia şi frumuseţea pocăinţei
sacramentale, arătând-o ca o exigenţă intimă a Prezenţei euharistice (Cf Scrisoarea
către preoţi pentru Anul Sfintei Preoţii), (Audienţa generală din 5
august 2009).
„Nu este păcătosul cel care se întoarce la Dumnezeu pentru
a-i cere iertare - îi plăcea să spună Parohului de Ars - este Dumnezeu cel care aleargă
după omul păcătos şi-l face să se întoarcă la el". Vestirea cu bucurie a frumuseţii
Evangheliei, actualizarea prezenţei Cuvântului lui Dumnezeu în lume: aceasta, repetă
Papa, a fost misiunea împlinită de Sfântul Ioan Maria Vianney, deşi în mijlocul a
multe dificultăţi: • A fost un om de o mare înţelepciune şi de o eroică
forţă în a rezista presiunilor culturale şi sociale ale timpului său pentru a conduce
sufletele la Dumnezeu: simplitatea, fidelitatea şi promptitudinea erau caracteristicile
esenţiale ale predicării, transparenţei credinţei şi sfinţeniei sale. Poporul creştin
era edificat şi, aşa cum se întâmplă pentru marii maeştri din orice timp, recunoştea
în el lumina Adevărului.(Audienţa generală din 14 aprilie 2010).
„Un
bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu - spunea Sfântul Ioan Maria Vianney
- este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu poate să o dea unei parohii, şi
unul din darurile cele mai preţioase ale milostivirii divine”. Preoţii, este deci
îndemnul pe care Pontiful îl repetă în timpul Anului dedicat lor, să-l imite pe Parohul
din Ars cultivând zi de zi, „o intimă comuniune personală cu Cristos”. Numai aşa vor
putea să atingă şi să mişte inimile oamenilor şi să „le deschidă spre iubirea milostivă
a Domnului”: • După exemplul sfântului Paroh de Ars, lăsaţi-vă cuceriţi
de Cristos şi veţi fi şi voi, în lumea de astăzi, mesageri ai speranţei, ai reconcilierii
şi ai păcii!(Audienţa generală din 31 martie 2010).