Norvegia: audiere cu uşile închise pentru Breivik. Episcopul de Oslo: o tragedie care face mai puternică şi mai unită Ţara

(RV - 25 iulie 2011) În Norvegia s-a deschis audierea preliminară pentru Anders Behring Breivik, atentatorul care a mărturisit paternitatea celor două atentat de vinerea trecută. Bilanţul revizuit este de 76 victime.
Aşadar, audierea preliminară este cu uşi închise. Autorul celor două atentate în vârstă de 32 de ani şi-a mărturisit faptele. Se cheamă Anders Behring Breivik, şi ar fi vrut ca audierea să se ţină cu uşi deschise pentru a explica motivele atacurilor. Dar judecătorul a respins această cerere stabilind şi ca bărbatul să nu aibă contacte cu mijloacele de informare. Poliţia se temea ca nu cumva autorul atacurilor să poată trimite mesaje în codice eventualilor să complici. O pistă, asupra căreia lucrează şi Scotland Yard. În manifestul publicat on line de atentator, care luase steroizi anabolizanţi înainte de a comite masacrul pe insula Utoeya, au reieşit, în fapt, diferite legături cu Regatul Unit. Un bărbat polonez a fost arestat, între timp, în Polonia în cadrul cercetărilor asupra masacrelor. A fost făcut cunoscut că încriminarea atentatorului ar putea ajunge în luna august, târziu, având în vedere că legea norvegiană prevede până la patru săptămâni de arest preventiv.

Luni, în timpul interogatoriului la care a fost supus de poliţie, Anders Behring Breivik a declarat şi că pe insula Utoeya voia să-l ucidă pe fostul prim ministru norvegian, Gro Harlem Brundtland, definită „asasina Ţării” în delirantul manifest de 1500 de pagini pe care Breivik le-a difuzat pe Internet.

Despre cele petrecute în Norvegia, să-l ascultăm pe episcopul de Oslo, mons. Bernt Ivar Eidsvig:
• It has affected every one of us… Este o tragedie ce i-a şocat pe toţi, indiferent de opţiunile politice, religioase sau cultural. În istoria noastră n-am mai văzut nimic similar - o sută de persoane ucise cu sânge rece - dar în ciuda durerii, această tragedie creează unitate şi chiar forţă. Mulţi acum se roagă pentru victimele acestui masacru săvârşit de o persoană care cred că are tulburări mintale, căci cred că ideologia nu ajunge să explice toate acestea.
Norvegia s-a oprit pentru un minut de tăcere la amiază pentru a comemora victimele masacrelor de la Oslo şi Utoeya. La ceremonia a participat şi premierul norvegian. Minutul de tăcere a fost observat şi în Suedia, Finlanda şi Danemarca.

În Norvegia, între timp, au căpătat ecou cuvintele Papei de duminică la rugăciunea „Angelus”. „La toţi - a spus Sfântul Părinte - vreau să le repet apelul presant să abandoneze calea urii şi să fugă de raţionamentele răului”.

Confirmă aceasta nunţiul apostolic în Scandinavia, arhiepiscopul elveţian Emil Paul Tscherrig:
• Cuvintele Sfântului Părinte au fost aproape imediat difuzate de TV de Stat a Norvegiei, şi au fost făcute cunoscut credincioşilor şi în timpul Liturghiei duminicale. În toate parohiile a fost citit mesajul Sfântului Părinte şi a fost chiar reînnoit îndemnul de a se ruga pentru victime şi familii. Toate aceste intervenţii, din partea Papei, au fost considerate de populaţie un mare act de solidaritate şi un gest foarte important, într-un moment cu adevărat dificil pentru naţiune.

Cred că acest dezastru, această tragedie incredibilă şi de neimaginat va schimba în mod cert multe lucruri, şi pentru poporul norvegian. Cred că va creşte coeziunea mai ales în aceste momente tragice. Duminică, de exemplu, s-a celebrat o Liturghie în catedrala luterană, la care au participat şi reprezentanţi ai guvernului, Regele şi Regina. În timpul ceremoniei s-a văzut că era într-adevăr mare emoţie, dar şi o voinţă profundă de a se simţi „popor” şi a reacţiona, pentru ca acest tip de violenţe să nu se repete.

Cred că pentru Biserica catolică - şi pentru ceas luterană - sarcina este mereu aceeaşi: să-l vestească pe Cristos. În aceşti ultimi ani atare sarcină a devenit tot mai dificilă din cauza secularizării societăţii, a bunăstării care există în aceste ţări. Mesajul creştin este mereu acelaşi: să promoveze cauza lui Cristos, iubirea şi a face ca persoanele să fie unite şi să nu se creeze mici grupări de insule de familii sau insule înăuntrul societăţii. Biserica poate crea această comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire şi o poate face prin colaborarea diferitelor Bisericii. Existenţa mişcării ecumenice, în aceste ţări, este un aspect foarte important. Dacă se caută să se întemeieze această nouă comunitate împreună, mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu lucrarea Duhului Sfânt, putem reuşi să ne reînnoim pe noi înşine. Dacă Biserica catolică, fiind o comuniune de multe şi felurite culturi şi limbi, reuşeşte să creeze această comunitate, acest sentiment de a se face şi de a fi Biserică în jurul lui Cristos, cred că putem deveni cu adevărat fundamentul pentru un nou tip de societate, cu care se poate atesta şi dovedi că şi persoane de origini, culturi şi limbi diferite pot trăi împreună. Mă gândesc că Biserica, în această ţară, are un mare rol şi o mare misiune.

Aici serviciul audio: