Vacanţa, timp de refacere a legăturii cu sine şi cu Dumnezeu: scurtă reflecţie despre vacanţă împreună cu Benedict al XVI-lea

RV 14 iul 2011. Pentru al doilea an la rând Benedict al XVI-lea a ales să-şi petreacă perioada de odihnă la reşedinţa pontificală din localitatea Castel Gandolfo. Sfântul Părinte s-a transferat săptămâna trecută, mai precis, joi, 7 iulie, la complexul Vilelor Pontificale de la Castel Gandolfo. Imediat la sosire, Papa a salutat locuitorii orăşelului spunându-le că e bucuros să fie din nou în mijlocul lor pentru că sunt oameni buni la suflet. "Aici, spunea Papa în scurtul său salut, am totul: muntele, lacul, marea, o biserică frumoasă şi oameni buni. Să sperăm că Domnul ne va dărui o vacanţă bună".

"O vacanţă bună", spunea Benedict al XVI-lea. Speranţele care se îndeasă în rucsacul perioadei de odihnă şi vacanţă sunt, fără îndoială, nenumărate. Turismul de masă a plăsmuit despre concediu o viziune din care este obligatorie noţiunea de distracţie, accentuată de posibilităţile deplasării de la un loc la altul al planetei, sau cea de cultură, în care timpul liber este folosit pentru a descoperi locuri îndepărtate şi a creşte în formarea unui cât mai vast patrimoniu de cunoştinţe. Cu toate acestea, cele mai solicitate pachete de vacanţă nu sunt organizate aproape niciodată în aşa fel încât să permită odihna acelui element care scapă din orice analiză a produselor de vară: spiritul omului.

În acest fel, fără un ambient care să ajute cu adevărat la schimbarea ritmului de viaţă, chiar şi creştinii riscă să piardă sensul profund al vacanţei, al concediului de odihnă, şi anume acela care în latină era exprimat prin cuvintele "vacare Deo", în traducere, "a da timp pentru Dumnezeu". Benedict al XVI-lea a insistat tocmai asupra legăturii dintre timpul liber şi căutarea lui Dumnezeu, care să conducă la o întrerupere cu adevărat reconfortantă a activităţilor obişnuite. În iulie 2005, la începutul pontificatului său, Papa se exprima cu aceste cuvinte la rugăciunea Angelus în Valle d'Aosta, în atmosfera unică din Munţii Alpi:
• "În lumea în care trăim, devine aproape necesară posibilitatea de a se reface cu trupul şi cu sufletul, mai ales pentru locuitorii de la oraş, unde condiţiile de viaţă, deseori frenetice, lasă puţin spaţiu pentru tăcere, reflecţie şi contactul relaxant cu natura. În plus, vacanţa înseamnă zile în care unul se poate dedica mai mult rugăciunii, lecturii şi meditaţiei la înţelesurile adânci ale vieţii, în contextul senin al familiei şi al celor dragi" (Angelus, 17 iulie 2005).

Dar mai presus de toate, sublinia Benedict al XVI-lea cu acea ocazie, spectacolul naturii oferă posibilităţi unice de a se bucura de "cartea minunată" a creaţiei ce stă la îndemâna tuturor, a celor mari şi a celor mici. Ceea ce şi acum, în 2011, Sfântul Părinte găseşte pe colinele umbroase de la Castel Gandolfo:
• "În contact cu natura, omul îşi redescoperă adevărata sa măsură, se regăseşte drept creatură, mică dar în acelaşi timp unică, o creatură capabilă de Dumnezeu pentru că deschisă lăuntric către infinit. Împinsă de căutarea sensului, care-i frământă inima, ea percepe în lumea înconjurătoare amprenta bunătăţii, frumuseţii şi a providenţei divine, şi se deschide în mod aproape natural spre lauda Creatorului şi spre rugăciune" (Angelus, 17 iulie 2005).