Enciclopedia sfinţeniei la feminin: catehezele papei Benedict al XVI-lea despre sfintele
care au trăit din Evul Mediu dar continuă să vorbească oamenilor de astăzi
RV 13 iul 2011. Seria recentă a catehezelor
prezentate de Benedict al XVI-lea în cadrul audienţelor generale de miercuri a cuprins
în mod special viaţa şi lucrarea câtorva femei din Evul Mediu care au lăsat o amprentă
inconfundabilă în istoria Bisericii. Din septembrie 2010 pînă în ianuarie 2011,
Sfântul Părinte a oferit o galerie de portrete cu personalităţi feminine care prin
sfinţenia vieţii au ştiut să răsfrângă asupra comunităţii creştine din Europa şi din
întreaga lume roadele Duhului Sfânt.
Ioan Paul al II-lea evidenţiaze "geniul
feminin" în termeni generali, cu o amploare de gratitudine şi admiraţie surprinzătoare
în scrisoarea apostolică "Mulieris dignitatem", din 1988. Benedict al XVI-lea continuă
reflecţia predecesorului său, dar cu elemente specifice care scot în evidenţă chipurile
excelenţei sub aspectul sfinţeniei feminine. Nu întâmplător, la deschiderea seriei
de cateheze despre femeile sfinte, în septembrie 2010, Benedict al XVI-lea citează
un pasaj din Mulieris dignitatem: • "Biserica – se citeşte în scrisoare – aduce
mulţumire pentru toate manifestările geniului feminin apărute în decursul istoriei,
în mijlocul tuturor popoarelor şi al naţiunilor; aduce mulţumire pentru toate carismele
pe care Duhul Sfânt le-a împărţit femeilor în istoria poporului lui Dumnezeu, pentru
toate biruinţele pe care ea le datorează credinţei lor, speranţei şi iubirii lor;
aduce mulţumire pentru toate roadele sfinţeniei feminine". Chiar şi în acele secole
ale istoriei pe care noi obişnuim să le numim Evul Mediu, continua Benedict al XVI-lea,
diferite personalităţi feminine se evidenţiază prin sfinţenia vieţii şi bogăţia învăţăturii
lor" (Audienţa generală, 1 septembrie 2010).
Cu această
premisă, Benedict al XVI-lea a început să depene povestea adevărată a unor personalităţi
cunoscute sau mai puţin celebre, care au aprins o lumină impresionantă de caritate
şi înţelepciune în timpurile întunecoase care au marcat istoria europeană de la sfârşitului
primului mileniu şi primele veacuri din cel de al doilea: de la călugăriţa benedictină
Hildegard von Bingen, care prin capacităţile ei din domeniul literar, muzical şi cosmologic
exprima o genialitate unanim recunoscută, pînă la inima înflăcărată a Ioanei d'Arc,
prietenă a adevărului şi duşmană a mediocrităţi: • "Sfânta Ioana d'Arc ne invită
la un nivel înalt al vieţii creştine: să facem din rugăciune firul călăuzitor al zilelor
noastre, să avem încredere deplină în împlinirea voinţei lui Dumnezeu, oricare ar
fi aceasta; să trăim caritatea fără preferinţe, fără limite şi alimentând, asemenea
ei, în iubirea lui Isus, o iubire profundă faţă de Biserică" (Aud. Gen.
26 ianuarie 2011).
Între cele două personalităţi, Pontiful
a creionat portretul a multor mistice şi femei de acţiune, pentru care punctul de
plecare şi de sosire erau la fel: iubirea faţă de Cristos şi iubirea faţă de omenire.
Clara din Assisi e una dintre ele: • "Clara, în realitate, se ascundea. Dar
viaţa ei era adusă la cunoştinţa tuturor. Clara tăcea, dar faima ei, vorbea cu glas
puternic". Într-adevăr, aşa a fost – continua Benedict al XVI-lea – sfinţii sunt cei
care schimbă lumea în bine, o transformă într-o formă durabilă, insuflându-i energiile
pe care le poate trezi numai iubirea ce se hrăneşte din Evanghelie. Sfinţii sunt marii
binefăcători ai omenirii" (Aud. Gen. 15 septembrie 2010).
De
la zidurile unei mănăstiri la camerele unui castel, Evul Mediu numără şi o regină
sfântă, Elisabeta a Ungariei. Chipul cel mai nobil al puterii, Elisabeta arată demnitatea
slujirii directe a celor mai săraci ai societăţii: • "Elisabeta îl ajuta
pe soţ să-şi înalţe calităţile sale umane la un nivel supranatural, iar el, în schimb,
oferea ocrotire soţiei sale în generozitatea faţă de cei săraci şi în practicarea
credinţei. O mărturie clară, aceasta, despre modul în care credinţa şi iubirea faţă
de Dumnezeu şi de aproapele întăresc viaţa de familie şi fac mai profundă unitatea
conjugală" (Aud. Gen. 20 octombrie 2010).
Evul Mediu
nu este doar o epocă istorică. Există un ev mediu şi astăzi, un întuneric al spiritului
care ar trebui să pună pe gânduri. Noi toţi, afirmă Benedict al XVI-lea în timpul
unei cateheze din această serie, "suntem în pericolul de a trăi ca şi cum Dumnezeu
nu ar exista", ceea ce înseamnă, printre altele, riscul de a chema alături în existenţa
de fiecare zi pesimismul şi neîncrederea. Vorbind despre mistica de origine britanică
Iuliana de Norwich, Papa a preluat esenţa înţelepciunii ei: dacă crezi în Dumnezeu,
toate nu pot decât să se termine cu bine. Benedict al XVI-lea: • "Făgăduinţele
lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai mari decât aşteptările noastre. Dacă punem în mâinile
lui Dumnezeu, ale iubirii sale necuprinse, cele mai pure şi profunde aspiraţii ale
inimii noastre, nu vom fi dezamăgiţi niciodată. 'Şi totul va fi bine', 'orice lucru
va fi pentru bine': acesta e mesajul final pe care Iuliana de Norwich îl transmite
pentru noi şi pe care vi-l propun la rândul meu" (Aud. Gen. 1 decembrie
2010).