Angelus: alocuţiunea Papei despre Euharistie, menţionarea a două beatificări în Germania
şi Italia, mulţumiri pentru contribuţia la „obolul” Sfântului Petru (text)
(RV - 27 iunie 2011) În ciuda temperaturii ridicate, acum la sfârşit de
iunie, şi duminica aceasta câteva mii de credincioşi s-au reunit
la ora amiezii în Piaţa Sfântul Petru pentru a se ruga împreună cu Papa Benedict
al XVI-lea şi a-i asculta cuvântul de învăţătură în alocuţiunea ce precede
recitarea antifonului marian „Angelus - Îngerul Domnului”. Înainte de saluturile
în diferite limbi Papa a s-a referit la două beatificări, una, sâmbătă în Germania
şi alt, duminică la Milano în Italia. A amintit de asemenea că duminica aceasta în
Italia se celebrează Ziua pentru caritatea Papei şi a mulţumit tuturor celor care
contribuie la „obolul” Sfântului Petru.
Textul alocuţiunii în traducerea
noastră imediată:
Iubiţi fraţi şi surori, astăzi în Italia şi în alte Ţări,
se celebrează Corpus Domini - sărbătoarea Euharistiei, Sacramentul Trupului şi Sângelui
Domnului, pe care el l-a instituit la Ultima Cină şi care constituie comoara cea mai
de preţ a Bisericii. Euharistia este ca inima pulsantă care dă viaţă întregului trup
mistic al Bisericii: un organism social bazat în întregime pe legătura spirituală
dar concretă cu Cristos. Aşa cum afirmă apostolul Paul: „Noi, cei mulţi, formăm un
singur trup, pentru că este o singură pâine, iar noi toţi ne împărtăşim din aceeaşi
pâine” (1Cor 10,17). Fără Euharistie Biserica pur şi simplu nu ar exista. Este
Euharistia, în fapt, care face dintr-o comunitate umană un mister de comuniune, capabil
să-l poarte pe Dumnezeu în lume şi lumea în Dumnezeu. Duhul Sfânt, care transformă
pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Cristos, îi transformă şi pe cei care îl
primesc cu credinţă în mădulare ale trupului lui Cristos, astfel că Biserica este
în mod real sacrament de unitate a oamenilor cu Dumnezeu şi între ei.
Într-o
cultură din ce în ce mai individualistă, cum este cea în care suntem cufundaţi în
societăţile occidentale, şi care tinde să se răspândească în toatî lumea, Euharistia
constituie un fel de „antidot”, care lucrează în minţile şi în inimile credincioşilor
şi seamănă continuu în ei logica comuniunii, a slujirii, a împărtăşirii, pe scurt,
logica Evangheliei. Primii creştini, la Ierusalim, erau un semn evident al acestui
nou stil de viaţă, deoarece trăiau în fraternitate şi puneau în comun bunurile lor,
pentru ca nimeni să nu ducă lipsă (Cf Fap 2,42-47). Din ce derivau toate acestea?
Din Euharistie, adică de la Cristos înviat, prezent în chip real în mijlocul ucenicilor
săi şi lucrător cu puterea Duhului Sfânt. ŞI chiar în generaţiile următoare, de-a
lungul secolelor, Biserica, în pofida limitelor şi erorilor omeneşti, a continuat
să fie în lume o forţă de comuniune. Ne gândim în special la perioadele mai dificile,
de încercare: ce a însemnat, de exemplu, pentru Ţările supuse unor regimuri totalitare,
posibilitatea de a se regăsi la Liturghia duminicală! Cum spuneai străvechii martiri
din Abitene: „Sine Dominico non possumus”- fără „Dominicum”,
adică fără Euharistia duminicală nu putem trăi. Dar golul produs de falsa libertate
poate fi la fel de periculos, şi atunci împărtăşania cu Trupul lui Cristos este leac
al inteligenţei şi al voinţei, pentru a regăsi gustul adevărului şi al binelui comun.
Dragi
prieteni, să o invocăm pe Fecioara Maria, pe care Predecesorul meu, Fericitul Ioan
Paul al II-lea a definit-o „Femeie euharistică” (Ecclesia de Eucharistia, 53-58).
La şcoala ei, şi viaţa noastră să devină pe deplin „euharistică”, deschisă lui Dumnezeu
şi altora, capabilă să transforme răul în bine cu puterea iubirii, tinzând să favorizeze
unitatea, comuniunea, fraternitatea.
După recitarea rugăciunii „Angelus
- Îngerul Domnului în înainte de saluturile în diferite limbi, Papa Benedict al XVI-lea
s-a referit la două importante beatificări.
Dragi fraţi şi surori, şi astăzi
am bucuria să anunţ proclamarea câtorva noi Fericiţi. Ieri, la Hamburg, unde au fost
ucişi de nazişti în 1943, au fost beatificaţi Johannes Prassek, Eduard Müller
şi Hermann Lange. Astăzi la Milano, este rândul preotului Serafino
Morazzone, paroh exemplar în ţinutul Lecchese între secolele XVIII-XIX;
a părintelui Clemente Vismara, eroic misionar din PIME (Institutul Pontifical
Misiune Externe) în Birmania; şi al lui Enrichetta Alfieri, Soră a Carităţii,
numită „înger” al închisorii milaneze San Vittore. Să-l preamărim pe Domnul pentru
aceşti martori luminoşi ai Evangheliei.
În această duminică ce precede solemnitatea
Sfinţilor Petru şi Paul se celebrează în Italia Ziua pentru caritatea Papei. Doresc
să mulţumesc din inimă tuturor celor care, cu rugăciunea şi cu ofertele, acordă sprijinul
lor ministerului meu apostolic şi de caritate. Mulţumesc! Domnul să vă răsplătească!.