Cardinalul Kasper la predica pentru proclamarea de Fericiţi a “Martirilor din Lübeck: Evanghelia are nevoie de martori cu şira spinării dreaptă

(RV - 25 iunie 2011) Creştinii, ca atare, nu pot fi “prietenii tuturor”, sau unii care stau mereu “de partea învingătorilor”, ci martori coerenţi ai lui Cristos, chiar în faţa morţii. A afirmat sâmbătă dimineaţă la Lübeck în Germania, cardinalul Walter Kasper, în predica Liturghiei de beatificare a lui Johannes Prassek, Hermann Lange şi Eduard Müller, trei preoţi germani, ucişi de nazişti în 1943 la Hamburg. Cu ei a fost ucis şi pastorul evanghelic-luteran Karl Friedrich Stellbrink, comemorat sâmbătă dimineaţă în timpul Sfintei Liturghii, prezidate de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

În seara zilei de 10 noiembrie 1943, în celulele închisorii din Hamburg, era mai multă mişcare, zgomot de cizme, ordine urlate scurt şi sec ce preced liturgia mai rece decât vremea de-afară a unei execuţii capitale. Sunt de toate, în afară de frica celui care este gata să moară. Toţi patru se duc spre ghilotină: sunt preoţi, şi în mai puţin de jumătate de oră vor fi martiri: Johannes Prassek, Eduard Müller, Hermann Lange, care are doar 31 de ani. Crima lor, reiese din actele condamnării, este „defetism, răutate, favorizarea duşmanului şi ascultare de transmisiuni ostile”.

În realitate, ca creştini şi preoţi au condamnat public naţional-socialismul şi aceasta i-a făcut să urce pe eşafod. Cu ei moare şi un pastor evanghelic, Karl Friedrich Stellbrink, care îi scrie soţiei: „Ceasul aşteptării s-a terminat, şi în sfârşit încep să văd clar drumul înaintea mea, şi destinaţia este bine cunoscută pentru noi creştinii. Într-adevăr, nu este greu să mori şi să te încredinţezi în mâinile lui Dumnezeu”. Cardinalul Kasper a amintit aceasta şi alte fraze de rămas bun lăsate de martirii din Lübeck, în timpul unei predici mişcătoare şi viguroase, adevărat elogiu mândriei de a fi creştini.

„Aceşti patru oameni - a afirmat preşedintele emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor - ne spun ce înseamnă a fi un creştin: a sta acolo unde stă Isus, a trăi şi muri cu el”. Şi cu o francheţe ce vine din rănile unui trecut mereu prezent în conştiinţa germanilor, a adăugat: martirii din Lübeck „ne demonstrează că în acel timp, nu existau doar cei care urmau întrucât orbiţi sau cei care participau întrucât laşi; exista şi o altă Germanie. Erau creştini curajoşi care nu şi-au aplecat capul şi nu s-au lăsat încovoiaţi”.

Şi astăzi, a insistat, „avem nevoie de oameni, bărbaţi şi femei de acest calibru, deoarece creştinii sunt astăzi grupul cel mai persecutat în toată lumea”. Şi chiar acolo, precum în Occident, persecuţia consistă, cel mult, în „a suporta faptul ca cineva să-şi întoarcă nasul”, sau „ca uneori să facă ironii şi sarcasm la adresa creştinilor şi a Biserici”, este, oricum nevoie de „oameni cinstiţi care nu se mlădiază cedând, care în libertatea creştină sunt coerenţi cu credinţa lor, care gândesc, vorbesc şi trăiesc în mod diferit”. Şi pentru azi la fel ca pe timpul nazismului, a amintit cardinalul Kasper, obiectivul pentru care se lupta nu s-a schimbat: demnitatea vieţii şi dreptul la viaţă, războiul şi violenţa, xenofobia.

Creştini cu şira spinării dreaptă, deci, ieri şi azi. „Întrucât creştini - a continuat energic cardinalul Kasper - nu întotdeauna se poate sta de partea învingătorilor. Creştinismul nu este o religie a bunăstării, şi în calitate de creştini nu este concepibil a fi un „everybody’s darling”, adică un prieten al tuturor. „Creştinismul doar cu numele nu valorează nimic. Noi avem nevoie de martori, şi tocmai în această criză de credibilitate a creştinismului de pe latitudinea noastră, numai martorii pot fi cu adevărat convingători”.

Şi gândindu-se la figura pastorului evanghelic martirizat cu cei trei noi Fericiţi, cardinalul Kasper a conclus: „Ecumenismul nostru este bazat pe ecumenismul martirilor. Nu este un ecumenism de duzină. Noi avem nevoie de creştini cu gândire ecumenică, convinşi de identitatea lor, respectiv catolică, evanghelică sau ortodoxă şi dau mărturie despre ea (…) Divizarea face puţin credibili. Este contrară voinţei lui Isus şi este un scandal în ochii lumii şi în faţa marilor provocări pe care noi toţi creştinii trebuie să le înfruntăm. Ecumenismul trebuie să fie un şantier pentru construirea viitorului comun în unica Biserică pentru viaţă, pentru pace şi pentru dreptate în lumea noastră”.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci