Belarus: Vizita cardinalului Rober Sarah, în calitate de trimis al Papei
(RV – 23 iunie 2011) Belarus: Cardinalul Robert Sarah, preşedintele Consiliului
Pontifical Cor Unum a revenit la Roma dintr-o vizită în Belarus. Sâmbătă, 18 iunie,
cardinalul Sarah a prezidat – în calitate de trimis al Sfântului Părinte
– celebrarea de proclamare a noii catedrale din dieceza de Vitebsk.
Duminică,
19 iunie, preşedintele Consiliului Pontifical „Cor Unum”, a prezidat în Piaţa Independenţei,
din capitala Minsk, la invitaţia arhiepiscopului Kondrusiewicz, celebrarea euharistică
cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la fondarea mitropoliei de Minsk-Mohilev.
La
celebrare au fost prezenţi toţi ierarhii catolici, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe
şi ai autorităţilor civile, ca şi numeroşi episcopi şi preoţi din Rusia, Ucraina,
Letonia şi Polonia.
Cardinalul Sarah a fost însoţit de subsecretarul departamentului
vatican „Cor Unum”, mons. Segundo Tejado Munoz, care a făcut următoarele reflecţii
legate de vizita în Belarus, într-un interviu realizat de redacţia noastră centrală:
• „Din punctul meu de vedere, vizita cardinalului Sarah a fost foarte importantă,
tocmai pentru a arăta Bisericii unei naţiuni care a trăit pentru mulţi ani într-un
regim comunist foarte inflexibil şi închis că Biserica universală îi este aproape.
În acest context, prezenţa unui cardinal african a impresionat foarte mult persoanele:
copiii se uitau la acest cardinal cu o aşa expresie de admiraţie… Cred că pentru
acest tip de biserici care au suferit mult – din cauza unui sistem închis – care a
făcut să sufere o întreagă naţiune, prezenţa unor persoane precum cardinalul Sarah
– un cardinal, repet, african, din Guineea Conakry – deschide noi orizonturi, arătând
că Biserica este catolică, universală. Cred că acest aspect a fost cel mai subliniat,
de către episcopi şi credincioşi: fericirea de a constata că Biserica nu este o mică
realitate, dar ceva mult mai amplu, mai mare şi mai frumos. Biserica din Belarus
este o realitate foarte vie. Am avut contacte cu Caritasul, la Vitebsk şi Minsk,
şi ne-am întâlnit cu cei care lucrează acolo. Biserica este foarte activă, dar întâmpină
dificultăţi în desfăşurarea activităţilor în domeniul social, mai ales din cauza lipsei
mijloacelor pentru a putea face acest lucru. Există mulţi operatori sociali, mulţi
preoţi, călugăriţe, laici: ei fac ceea ce pot, folosindu-se de structuri destul de
reduse, dar – repet – active, vi, care renasc cu mare forţă”.