Papa la întâlnirea cu tinerii din San Marino: fugiţi de captivitatea lucrurilor materiale. Cristos are răspunsurile pe care le căutaţi

(RV - 20 iunie 2011) Ultimul act al acestei vizite a lui Benedict al XVI-lea în dieceza de San Marino-Montefeltro a fost întâlnirea cu tinerii, la Pennabilli, în provincia Rimini, sediul episcopal al diecezei. Patru mii de tineri care în Piaţa Vittorio Emanuele, di faţa catedralei diecezane, l-au primit sărbătoreşte pe Pontif şi i-au ascultat cuvintele sale.

Trimisul nostru special, Salvatore Sabatino:
• Era momentul cel mai aşteptat al acestei scurte dar intense vizite a Papei în dieceza de San Marino-Montefeltro. Acela la care, tinerii s-au pregătit săptămâni întregi. Plini de speranţe şi de aşteptări, conştienţi de importanţa acestei întâlniri cu Benedict al XVI-lea. „Aşteaptă de la Papa cuvinte tari - a spus episcopul diecezei Luigi Negri - pe care să-şi întemeieze existenţa de azi şi drumul de viitor:
• Sanctitate, tinerii sunt punctul slab al Bisericii noastre şi al societăţii; sunt victime ale unor operaţiuni sau manipulări conduse asupra lor de cultura rea şi de maeştri răi care au dominat în ultimul secol şi jumătate viaţa societăţii noastre şi a instituţiilor noastre.

Apoi cuvântul a trecut la unul dintre ei, Marco Angeloni, care Papei a dorit să-i exprime gratitudine pentru întâlnire, fără să omită însă o descriere exactă şi simţită a dificultăţilor pe care tinerii le trăiesc azi: conştiinţa că Sacramentul Mirului este pentru mulţi o despărţire de creştinism, lipsa unui proiect educativ atrăgător, dificila unitate familială, relaţiile amicale dominate de hedonism şi materialism, lipsa de lucru şi teama de cotidian.
• Sanctitate, ajutaţi-ne să înţelegem sensul vieţii noastre, valoarea experienţei, pentru a simţi vibrând eu-l nostru şi a nu suporta pasiv mecanismele puterii care ne înconjoară în feluritele sale forme.

Suntem aici pentru a vă asculta cuvintele - adaugă Marco - siguri că prin învăţămintele pe care ni le propuneţi vom putea redescoperi forţa pentru a deveni adevăraţi protagonişti în comunităţile noastre şi nu simpli spectatori”. O cerere care se transformă într-o serie de întrebări concrete:
• Dorinţa de a fi liberi, se poate realiza cu adevărat? Cum să ieşim din capcana căutării inutile de plăcere personală, de goana după o plăcere care ne lasă în cele din urmă trişti, dezamăgiţi şi mai lipsiţi? Cum să trăim ceea ce de atâtea ori ne-aţi spus: „Cristos nu ia nimic, ci dă totul”?

Întrebări pe care Papa le ascultă cu atenţie şi la care răspunde referindu-se la Evanghelie, la celebrul episod în care Domnul era în drum şi un oarecare - un tânăr - a alergat înaintea lui şi îngenunchindu-se i-a pus această întrebare: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică”? un interogativ în spatele căruia se manifestă cerinţa de plinătate de găsit în existenţa de fiecare zi:
• Omul nu poate să trăiască fără această căutare a adevărului despre sine însuşi: ce sunt eu? pentru ce trăiesc? Adevărul pe care îl căutăm care impulsionează să deschidem orizontul şi să mergem dincolo de ceea ce este material, nu poate fugi de realitate, dar pentru a-l trăi în mod şi mai adevărat, mai bogat de sens şi de speranţă.

Papa vorbeşte apoi despre căutarea de adevăr în noi înşine, despre neliniştea pe care nimic concret nu o poate potoli; o nelinişte de care trebuie să devenim conştienţi, fără să ne fie frică de a pune întrebările fundamentale despre sensul şi valoarea vieţii. Întrebări ce presupun răspunsuri niciodată parţiale. Învăţaţi - îndeamnă Pontiful - să gândiţi, să reflectaţi, că citiţi în mod nu superficial, dar în profunzime experienţa voastră umană: veţi descoperi, cu uimire şi bucurie, că inima voastră este o fereastră deschisă spre infinit:
• Una din iluziile produse în cursul istoriei a fost aceea de a se gândi că progresul tehnico-ştiinţific, în mod absolut, ar fi dat răspunsuri şi soluţii la toate problemele omenirii: şi vedem că nu este aşa. În realitate, chiar dacă ar fi fost posibil, nimic şi nimeni nu ar fi putut şterge întrebările cele mai profunde cu privire la semnificaţia vieţii şi a morţii, sensul suferinţei, a toate, întrucât aceste întrebări sunt scrise, pentru a spune aşa, în sufletul omenesc şi depăşesc sfera nevoilor.

Omul, şi în era progresului ştiinţific şi tehnologic - adaugă Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu tinerii diecezei de San Marino-Montefeltro - rămâne o fiinţă deschisă spre adevărul întreg al existenţei sale, care nu se opreşte la lucrurile materiale, dar se deschide spre un orizont mult mai amplu. Şi totuşi există un risc:
• Acela de a rămâne încătuşaţi în lumea lucrurilor, a imediatului, a relativului, a utilului, pierzând sensibilitatea pentru ceea ce se referă la dimensiunea noastră spirituală. Nu este vorba deloc de a dispreţui folosirea raţiunii sau de a respinge progresul ştiinţific, din contra. Este vorba mai degrabă de a înţelege că fiecare dintre noi nu este făcut doar dintr-o dimensiune ’orizontală’, dar cuprinde şi pe cea ’verticală’. Datele ştiinţifice şi mijloacele tehnologice nu pot să se substituie lumii vieţii, orizonturilor de semnificaţie şi de libertate, bogăţiei relaţiilor de prietenie şi de iubire.

Dragi tineri - adaugă Papa - este tocmai în deschiderea spre adevărul întreg despre noi înşine şi despre lume că întrevedem iniţiativa lui Dumnezeu în privinţa noastră. El vine înaintea fiecărui om şi îl face să cunoască misterul iubirii sale.
• În El, în Cristos, puteţi găsi răspunsurile la întrebările care vă însoţesc pe drumul vostru. Nu în mod superficial, facil, dar păşind cu Isus, trăind cu Isus. Întâlnirea cu Cristos nu se rezolvă în adeziunea la o doctrină sau la o filozofie, dar ceea ce el vă propune este de a împărtăşi aceeaşi viaţă cu el şi astfel să învăţaţi a trăi, să învăţaţi ce este omul, ce sunt eu.

Apoi un apel din partea Sfântului Părinte:
• Nu vă temeţi să înfruntaţi situaţiile dificile, momentele de criză, încercările vieţii, pentru că Domnul vă însoţeşte, este cu voi.

Vă încurajez să creşteţi în prietenia cu el prin lectura frecventă a Evangheliei şi a întregii Sfinte Scripturi, participarea frecventă la Euharistie, angajarea în cadrul comunităţii bisericeşti, p drumul cu un bun ghid spiritual. Lăsaţi ca misterul lui Cristos să lumineze toată persoana voastră!
• Nu cedaţi mentalităţilor individualiste şi egoiste. Să vă încurajeze mărturia atâtor tineri care au atins ţinta sfinţeniei: gândiţi-vă la Sfânta Tereza a Pruncului Isus, la Sfântul Dominic Savio, la Sfânta Maria Goretti, la Fericitul Pier Giorgio Frassati, la Fericitul Alberto Marvelli - care este din acest ţinut!- şi la mulţi alţii, necunoscuţi nouă, dar care au trăit timpul lor în lumina şi în forţa Evangheliei şi au aflat răspunsul la cum trebuie să trăiesc? Ce trebuie să fac pentru a trăi?

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci