Preasfânta Treime: cu semnul Crucii Dumnezeu îmbrăţişează persoanele noastre (pentru consideraţii omiletice)

(RV - 15 iunie 2011) Misterul Preasfintei Treimi, celebrat în prima duminică după Rusalii s-a aflat în centrul alocuţiunii Papei Benedict al XVI-lea duminică 30 mai 2010. Papa s-a oprit în mod special asupra semnului Crucii, prin care creştinii amintesc „numele lui Dumnezeu”, unu şi întreit. Un gest făcut adesea în grabă, sau multe şi mai în grabă, trasat pe frunte, pe piept şi pe umeri de toţi cei care se onorează cu numele de creştini. Dar în clipele foarte scurte care servesc pentru a-l trasa se împlineşte un profund act de credinţă ce trimite la Preasfânta Treime, care din ziua Botezului îşi „ia locuinţă în noi. Celor 50 de mii de persoane care îl ascultau cu atenţie papa Benedict le-a vorbit despre importanţa semnului Crucii folosind o meditaţie a unui mare teolog german de origine italiană, Romano Guardini care a pus în lumină semnificaţiile spirituale care se concentrează într-un gest care riscă să fie ceva automat.
Dar să urmărim în întregime alocuţiunea Pontifului:
• Iubiţi fraţi şi surori, după timpul pascal, încheiat duminica trecută cu Rusaliile, Liturgia a revenit la „Timpul ordinar”. Asta nu vrea să spună însă că străduinţa creştinilor trebuie să se micşoreze, din contra, intraţi în viaţa dumnezeiască prin Sacramente, suntem chemaţi zilnic să fim deschişi lucrării harului pentru a înainta în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Duminica de azi a Preasfintei Treimi, într-un anume sens, recapitulează revelaţia lui Dumnezeu realizată în misterele pascale:
• moartea şi învierea lui Cristos, înălţarea sa la dreapta Tatălui şi revărsarea Duhului Sfânt. Mintea şi limbajul uman sunt inadecvate să explice relaţia existentă între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi cu toate acestea Părinţii Bisericii au încercat să ilustreze misterul lui Dumnezeu, Unu şi Întreit trăindu-l în propria existenţă cu profundă credinţă.
Treimea divină, de fapt, îşi ia locuinţă în noi în ziua Botezului: „Eu te botez - spune slujitorul - în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Numele lui Dumnezeu, în care am fost botezaţi, noi îl amintim de fiecare dată când ne facem semnul crucii. Teologul Romano Guradini, cu referinţă la semnul crucii, observă:
• "Îl facem înainte de rugăciune, pentru ca să…ne pună în ordine sub aspect spiritual; să concentreze în Dumnezeu gânduri, inimă şi voinţă; după rugăciune, pentru ca să rămână în noi ceea ce Dumnezeu ne-a dat…
• El îmbrăţişează toată fiinţa, trup şi suflet…şi totul devine consacrat în numele lui Dumnezeu unu şi întreit” (Lo spirito della liturgia. I santi segni, Brescia 2000, 125-126).
În semnul crucii şi în numele lui Dumnezeu cel viu este cuprins, de aceea, anunţul care generează credinţa şi inspiră rugăciunea. Şi, cum Isus promite apostolilor în Evanghelie că „atunci când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13), aşa se întâmplă la Liturghia duminicală, când preoţii împart, din săptămână în săptămână, pâinea Cuvântului şi a Euharistiei.
• Şi Sfântul Paroh de Ars amintea aceasta credincioşilor săi: „Cine a primit sufletul vostru - spunea - la prima intrare în viaţă? Preotul. Cine îl nutreşte pentru a-i da puterea să facă pelerinajul său? Preotul. Cine îl va pregăti să apară înaintea lui Dumnezeu, spălându-l pentru ultima dată în sângele lui Isus Cristos?... tot preotul” (Scrisoarea de proclamare a Anului Sfintei Preoţii).
Dragi prieteni, să ne însuşim rugăciunea Sfântului Ilariu din Poitiers: „Păstrează necontaminată această credinţă dreaptă care este în mine şi, până la ultima mea respiraţie, dă-mi deopotrivă acest glas al conştiinţei mele, ca să rămân mereu fidel faţă de ceea am mărturisit în regenerarea mea, când am fost botezat în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt” (De Trinitate, XIII, 57, CCL 62/A, 627). Invocând-o pe Fericita Fecioara Maria, prima creatură pe deplin locuită de Preasfânta Treime, să-i cerem ocrotirea ei pentru a continua bine pelerinajul nostru pământesc.

rv/A. Lucaci