Pătimirea Siriei: editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica Octava Dies

(RV – 11 iunie 2011) Pe 9 iunie, Benedict al XVI-lea a adresat noului ambasador al Siriei pe lângă Sfântul Scaun un discurs deosebit de semnificativ în care se opreşte asupra revoltelor din ţările arabe şi asupra situaţiei dificile din Orientul Mijlociu.

Recent, un apel lansat de călugării iezuiţi din Siria, la finalul unei reuniuni ce a avut loc la Damasc pe 3 iunie îndeamnă populaţia la mobilizare în vederea construirii unui autentic dialog naţional în vederea unei soluţii la criza în curs.
Două momente care au inspirat reflecţia directorului nostru general, părintele Federico Lombardi, la editorialul pentru rubrica „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului Vatican de Televiziune:

• „Sunt deja luni de când situaţia este în agitaţie în Siria ca şi în diverse alte ţări din lumea arabă, dar evenimentele siriene sunt deosebit de preocupante din cauza unei violenţe persistente care pare de nerezolvat.

Călugării iezuiţi sirieni au publicat recent un document important din care reiese întreaga lor iubire pentru o ţară cu o mare tradiţie a unităţii în diversitate, pe care o descriu ca pe „un mozaic viu şi frumos”.
O ţară în care sunt exprimate în prezent revendicări sociale şi politice orientate spre un nivel major de civilizaţie, dar care – în situaţia de confuzie actuală – au deschis poarta către violenţă şi se încearcă declanşarea eversiunii şi a războiului între comunităţile religioase, cu un mare risc de dezintegrare a societăţii.

Pornind de la această situaţie, iezuiţii sirieni fac un apel la dialog adresat întregii societăţi, un apel la libertate de expresie, la participare şi la refuzarea violenţei.
Pentru creştinii sirieni, unitatea naţională reprezintă condiţia de viaţă şi de aceea trebuie şi vor să fie punţi active pentru un dialog naţional autentic şi serios.

În discursul către noul ambasador al Siriei, Benedict al XVI-lea propune cu maximă prestanţă cadrul de referinţă pentru acest dialog, fondat pe demnitatea fiecărei persoane umane.

Papa vorbeşte cu claritate despre necesitatea unor „adevărate reforme în viaţa politică, economică şi socială”; vorbeşte de schimbări care nu trebuie să se realizeze „în termeni de intoleranţă, de discriminare sau de conflict, şi cu atât mai puţin de violenţă, ci în termeni de respect faţă de adevăr, faţă de drepturile persoanei şi ale colectivităţii, a coexistenţei şi reconcilierii”.

Pontiful insistă şi asupra rolului constructiv al creştinilor în cadrul societăţii siriene, asupra raporturilor lor pozitive cu musulmanii de care-i leagă preocuparea pentru binele comun, cerând autorităţilor siriene să ţină cont de aspiraţiile societăţii civile şi de insistenţele internaţionale, îndemnându-le de asemenea să-şi lărgească privirea asupra necesităţii unor soluţii globale pentru popoarele din Orientul Mijlociu.

Este absolut necesar să se opună dezintegrării regiunii şi multiplicării la nesfârşit a conflictelor, situaţii ce constrâng populaţia să fugă dintr-o ţară în alta, din Irak în Siria şi din Siria în Turcia.
Este necesară convertirea la dialogul reconcilierii şi al păcii”.

Aici serviciul audio: