Papa, primind Academia Ecleziastică Pontificală: diplomatul vatican să fie în serviciul
Evangheliei şi al păcii între popoare
(RV - 10 iunie 2011) Diplomatul vatican este înainte de toate un slujitor al Evanghiei:
a subliniat Benedict al XVI-lea vorbind vineri dimineaţă studenţilor Academiei
Ecleziastice Pontificale, primiţi împreună cu superiorii în Sala Consistoriului
din Vatican, circa 40 de persoane. În discursul său, Papa s-a oprit la formarea
spirituală a viitorilor nunţi apostolici, amintind că un diplomat vatican este înainte
de toate un preot. Cuvântul de salut către Pontif a fost adresat de arhiepiscopul
Beniamino Stella, preşedinte al Academiei Ecleziastice în care se formează preoţii
care vor face parte din serviciul diplomatic al Sfântului Scaun.
Cum ar trebui
să acţioneze un nunţiu apostolic? În discursul său către viitori diplomaţi vaticani,
Benedict al XVI-lea a răspuns indicând câteva calităţi umane care ar trebui să distingă
munca celui care este chemat la atare misiune: răbdare, perseverenţă, calm şi fermitate
în dialog. Şi totuşi a pus accentul pe ceea cu adevărat identifică serviciul său: •
El, în primul rând este un preot, un episcop. Un om, deci, care a ales deja
să trăiască în serviciul unui Cuvânt care nu este al său. În fapt, el este
un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a fost învestit, ca orice preot, cu o
misiune ce nu poate fi desfăşurată part-time, doar parţial, dar care îi cere să fie,
prin întreaga viaţă, o rezonanţă a mesajului care i-a fost încredinţat,
cel al Evangheliei.
Şi este tocmai pe baza acestei identităţi sacerdotale,
a adăugat Benedict al XVI-lea, că „cineva ajunge să integreze, cu anumită naturaleţe,
îndatorirea specifică de a se face purtător al cuvântului Papei”, atât faţă de Bisericile
particulare cât şi în faţa instituţiilor statale şi organizaţiilor internaţionale.
În continuare, Papa s-a referit la delicateţea rolului de ambasador, care încă în
lumea antică era trimis să poarte cu autoritate cuvântul suveranului: •
Aici stă adevărata abilitate a diplomatului şi nu, cum uneori se crede în mod
eronat, în viclenia sau în acele atitudini care reprezintă mai degrabă degenerări
ale practicii diplomatice. Loialitate, coerenţă, şi profundă umanitate sunt
virtuţile fundamentale ale oricărui trimis, care este chemat să-şi pună nu numai propria
muncă şi propriile calităţi, dar, într-un anume mod, întreaga persoană în serviciul
unui cuvânt care nu este al său.
În fine, Papa a reamintit că reprezentanţii
diplomatici, în pofida transformărilor rapide din epoca noastră, sunt mereu angajaţi
„în construirea comuniunii posibile între popoare” şi în „a se consolida între ele
raporturi paşnice şi solidare”.
Între cei aproape 40 de studenţi ai Academiei
Ecleziastice Pontificale care se pregătesc în prezent pentru serviciul diplomatic
al Sfântului Scaun se află şi doi români din dieceza de Iaşi: părintele Paul Butnaru,
originar din Piatra Neamţ şi părintele Mihăiţă Blaj, din Gherăeşti, jud. Neamţ.