Papa către “Caritas Internationalis”: caritatea nu este simplă filantropie ci dăruire
totală de sine după exemplul lui Cristos
(RV - 27 mai 2011) Fiţi martori ai iubirii lui Dumnezeu, menţinând puternică legătura
cu Magisteriul Bisericii: este îndemnul lui Benedict al XVI-lea
care vineri dimineaţă a primit în Vatican participanţii la Adunarea generală a Caritas
Internationalis, în cea de-a 60-a aniversare de la înfiinţarea ei. Papa a îndemnat
credincioşii laici să promoveze „valorile nenegociabile” cu „conştiinţă purificată
şi inimă generoasă”. Cuvântul de salut a fost adresat Papei de cardinalul Oscar Andrés
Rodríguez Maradiaga, arhiepiscop de Tegucigalpa în Honduras, preşedinte al Caritas
Internationalis.
Apelul la iubirea lui Dumnezeu, legătura cu Biserica: aceasta,
a subliniat Papa, este identitatea şi forţa organismului „Caritas Internationalis”.
Şi a pus accentul pe contribuţia pe care această confederaţie o oferă despre „o viziune
antropologică sănătoasă, alimentată de doctrina catolică şi angajată să apere demnitatea
fiecărei vieţi umane”: • “Without a transcendent foundation…” Fără un fundament
transcendent, fără o referinţă la Dumnezeu Creator”, a avertizat Pontiful, “riscăm
să cădem pradă unor ideologii dăunătoare”. Şi a reamintit că revine „Caritas Internationalis
rolul de a favoriza comuniunea dintre Biserica universală şi Bisericile particulare,
precum şi comuniunea dintre toţi credincioşii în exercitarea carităţii”. În acelaşi
timp, a continuat, „este chemată să ofere propria contribuţie pentru a duce mesajul
Bisericii în viaţa politică şi socială pe plan internaţional”. În sfera politică,
a afirmat, „credincioşii, în special laicii, se bucură de o amplă libertate de acţiune”: •
“No one can claim to speak ‘officially’…” Nimeni - a relevat - nu poate, în materii
deschise pentru libera discuţie, pretinde să vorbească ’oficial’ în numele tuturor
laicilor sau al tuturor catolicilor”. Pe de altă parte, a avertizat, “fiecare catolic,
mai mult, în adevăr, orice om, este chemat să acţioneze cu conştiinţă purificată şi
cu inimă generoasă pentru a promova în mod decis acele valori pe care adesea le-am
definit ca “nenegociabile”. Iată pentru ce „Caritas Internationalis”
este chemată să lucreze pentru a converti inimile la deschiderea spre toţi”, pentru
ca fiecare, „în respectul deplin al propriei libertăţi şi în deplina asumare a propriilor
responsabilităţi personale, să poată acţiona mereu şi pretutindeni în favoarea binelui
comun”, şi în special al celor mai nevoiaşi. Papa s-a oprit îndelung asupra identităţii
organismului „Caritas Internationalis”: • “Being in the heart of the Church,
being able…” A fi în inima Bisericii; a fi în măsură, într-un anume mod, de a
vorbi şi acţiona în numele ei”, a evidenţiat, „comportă responsabilităţi particulare
în termeni de viaţă creştină, atât personală, cât şi comunitară”.
Şi a a adăugat:
„Numai pe bazele unei angajări zilnice de a primi şi trăi pe deplin iubirea lui Dumnezeu,
se poate promova demnitatea individuală a fiecărei fiinţe umane”. • “In my first
Encyclical, Deus Caritas est…” În prima mea Enciclică “Deus Caritas est” - a spus
Papa - am afirmat cât este de centrală mărturia carităţii pentru Biserica din timpul
nostru”. Prim mărturia carităţii, „Biserica vine în contact cu milioane de oameni,
bărbaţi şi femei, şi le face posibilă recunoaşterea şi percepţia iubirii lui Dumnezeu,
care este mereu aproape de orice persoană care se află în nevoie”.
Pentru
noi creştinii, a mai spus Papa, „Dumnezeu însuşi este izvorul carităţii, iar caritatea
este înţeleasă nu doar ca o filantropie generică, ci ca dăruire de sine, chiar până
la sacrificiul propriei vieţi în favoarea altora, după imitarea exemplului lui Isus
Cristos”: • “Caritas Internationalis differs from other social agencies…” Caritas
Internationalis - a observat - este diferită de alte agenţii sociale pentru că este
un organism bisericesc, care împărtăşeşte misiunea Bisericii”. Aceasta, a spus, “este
ceea ce Pontifii au voit întotdeauna şi aceasta este ceea ce şi Adunarea voastră generală
este chemată să reafirme cu tărie”. Amintind că realitatea “Caritas Internationalis”
“este constituită în mod fundamental de diferite Caritas naţionale” care constituie
“un ajutor special pentru episcopii în exerciţiul lor pastoral al carităţii”, a pus
accentul „pe o responsabilitate specială bisericească” lăsându-se „călăuziţi de Păstorii
Bisericii”. Şi mai departe, Sfântul Scaun „are sarcina de a urmări activităţile sale
şi de a veghea pentru ca atât acţiunea sa umanitară şi de caritate, precum şi conţinutul
documentelor difuzate, să fie în deplină sintonie cu Sediul Apostolic şi cu Magisteriul
Bisericii”, şi să fie administrată „în mod transparent”.
Această „identitate
distinctivă”, a conclus Benedict al XVI-lea, „este forţa de care se bucură „Caritas
Internationalis”, şi este ceea ce face lucrarea sa deosebit de eficientă”.