„Episcopul venit cu barca”, un articol de Giorgio Bernardelli asupra imigranţilor ca purtători ai Evangheliei

(RV – 26 mai 2011) Recent, scriitorul şi jurnalistul italian Giorgio Bernardelli, a ales să facă o reflecţie analitică asupra fenomenului imigraţiei, dintr-o perspectivă care doreşte să răstoarne ideile preconcepute care circulă azi în legătură cu acest fenomen. Este vorba de perspectiva răspândirii Evangheliei, autorul apelând la trei ştiri care arată cum Evanghelia a călătorit încă de la începuturi împreună cu migranţii.

Primul exemplu: în 1981, în Australia, în perioada aşa-numită „boat people” ("oamenii veniţi cu barca") printre cei circa 170 de mii de imigranţi, din care circa 30% catolici, veniţi din Vietnam, pentru a fugi de regimul comunist, se număra şi Vincent Long Van Nguyen, pe atunci în vârstă de 20 de ani.
În Australia, Long Van Nguyen alege viaţa consacrată, devine frate minor conventual şi este sfinţit preot.
Este el – tânărul născut la Saigon în 1961, fugit de teroarea roşie din Vietnam în 1981 cu o barcă, împreună cu alţi refugiaţi – cel care a fost numit acum câteva zile episcop auxiliar de Melbourne.
Iată, subliniază autorul, un exemplu, o mărturie despre cum chemarea lui Dumnezeu poate prinde rădăcini şi în spaţiul dorinţei legitime la o viaţă nouă, la o viaţă mai demnă, dorinţă ce împinge multe persoane azi la a căuta siguranţa economică în alte zări, înfruntând de cele mai multe ori pericole de neimaginat.

Al doilea exemplu se referă la o ştire care vine din Israel, legată de drama ascunsă a imigraţiei. Şi în acest caz sunt chemaţi în cauză creştinii.
Este vorba de o mamă de origine filipineză care riscă să fie separată de fiul ei, în vârstă de un an, pentru că este imigrată clandestină.
Evelyn Belseng, în vârstă de 38 de ani, fostă îngrijitoare, a avut un fiu cu un israelian care între timp a murit. Rezultatul: fiul ei este cetăţean israelian în vreme ce ea este considerată o clandestină pentru că între timp i-a expirat permisul de şedere. Această situaţie are loc în ciuda numeroaselor intervenţii din partea bunicilor paterni ai copilului care încercă orice demers pentru ca mama copilului să rămână în Israel.
În prezent, în Israel trăiesc circa 50 de mii de filipinezi imigraţi pe motive de muncă dar, este de părere scriitorul italian Giorgio Bernardelli, „condiţiile sunt de nouă scalvie, legea prevăzând ca prezenţa lor să fie provizorie, ei servind la înlocuirea forţei de muncă palestiniene, cu condiţia să nu afecteze ebraismul Statului Israel”.

Cel de-al treilea exemplu se bazează pe o ştire, de data aceasta pozitivă care vine dintr-un alt colţ al Orientului Mijlociu.
Duminică, 15 mai, patriarhul latin de Ierusalim, Fouad Twal, a pus piatra de temelie a unei noi biserici în Aqaba, oraş în mare expansiune din Iordania.
Este vorba de prima biserică catolică ce se va înălţa în acest oraş de pe malul Mării Roşii.
Şi aici, motivul care a dus la construirea acestei biserici sunt tot migranţii: este vorba de sute de muncitori creştini atraşi de perspectivele de muncă ale acestui centru aflat în plină dezvoltare.
Nu întâmplător, biserica va fi dedicată Maicii Domnului, cu titlul Maria „Stella Maris” („Maria, Steaua Mării”), fapt care ne aminteşte două aspecte. Primul: când este vorba de un criteriu şi nu de un steag de vânturat, reciprocitatea funcţionează, reuşindu-se construirea de biserici, cel puţin în unele ţări arabe, susţine autorul articolului, Giorgio Bernardelli; Al doilea aspect evidenţiat de autorul articolului este că Evanghelia a călătorit încă de la începuturile sale cu migranţii, migraţiile fiind dintotdeauna – după cum susţine Bernardelli – un mare „loc” care a construit identitatea popoarele.

Aşadar, conclude autorul articolului intitulat „Episcopul venit cu barca”, iată trei ştiri destinate să răstoarne ideile preconcepute legate de migraţia din zilele noastre.

Aici serviciul audio: