Adunarea episcopilor italieni: centrală în dezbateri, chestiunea familiei. Joi, Rozariul
cu Papa pentru Italia
(RV - 25 mai 2011) “Credinţa de neclintit în prezenţa lui Dumnezeu în
istorie” şi „conştiinţa vie a misiunii Bisericii”. Plecând
de la gândirea Sfântului Grigore al VII-lea comemorat la 25 mai, cardinalul
Marc Ouellet, canadian, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi, a subliniat necesitatea
unei „reînnoiri a comuniunii bisericeşti”. La Liturghia oficiată
în Bazilica Sfântul Petru, care a deschis cea de-a treia zi a Adunării generale a
Conferinţei episcopale italiene, cardinalul a reafirmat că „un episcopat mai unit
este un episcopat mai credibil”. Orientările pastorale: „Educarea la viaţa bună a
Evangheliei” au fost în centru conferinţei de presă, miercuri dimineaţă în atriul
Aulei Paul al VI-lea din Vatican ţinută de mons. Marcello Semeraro, episcop de Albano
şi preşedinte al Comisiei episcopale pentru doctrina credinţei, vestire şi cateheză.
Deschiderea
spre viaţă este un punct de care nu se poate face abstracţie pentru a putea vorbi
apoi de provocări ce privesc educaţia, primirea Astfel, în sinteză mons. Semeraro
care a ţinut conferinţa de presă în cea de-a treia zi a lucrărilor adunării episcopatului
italian. Pilonul de susţinere a intervenţiei sale, transmiterea credinţei, întâlnirea
cu Cristos. „Prin propovăduire şi mărturie se ajunge la întâlnirea cu Domnul” şi citând
din enciclica lui Benedict al XVI-lea „Caritas in Veritate” a remarcat: •
Credinţa ca transmitere şi comunicaţie de adevăr, deci elementul doctrinar
al credinţei, dar şi credinţa ca trăire a credinţei, întrupată şi mărturisită în stilul
unei figuri creştine.
Central în aceste zile este rolul şi situaţia
familiilor: • Tema familiei este unanim recunoscută ca fiind subiectul
ce se impune tot mai mult. Fireşte, noi vorbim despre familia creştină, subiect
de introducere la credinţă şi de însoţire, însă şi ele trăiesc în dificultate.
Multele
sunt probleme pe care episcopii le înfruntă: de la rolul bunicilor, al naşilor şi
naşelor chemaţi să transmită credinţa, susţinând familiile, adesea apăsate de ocupaţiile
de muncă; la frontierele parohiilor, chemate să răspundă la cei care reîncep, adică
persoanele adulte care revin la credinţă şi care nu trebuie să rămână dezamăgite în
dorinţa inimii: este vorba de catehumeni: • Sunt adulţi care cer să devină
creştini, 50% dintre aceştia care cer botezul, nu mai sunt imigraţi, sunt de
acum născuţi aici.
Între întrebări, şi cea despre descompunerea
politică a catolicilor pe care mons. Semerară a amânat-o pentru un alt moment, deşi
indicând mereu în parohie acel creuzet în care formarea creştină construieşte şi determină
valorile fiinţei umane.