Papa către studenţi, personal şi profesori ai Universităţii catolice a Sfintei Inimi din Italia: perspectiva creştină nu se contrapune cunoaşterii şi cuceririlor ştiinţifice

(RV - 21 mai 2011) „Universitatea Catolică este chemată să fie loc în care capătă formă de excelenţă acea deschidere spre a şti, acea pasiune pentru adevăr, acel interes pentru istoria omului care caracterizează adevărata spiritualitate creştină”. Este ceea ce a afirmat Benedict al XVI-lea primind sâmbătă dimineaţă în Aula Paul al VI-lea din Vatican, membri de conducere, profesori şi studenţi ai Universităţii Catolice a Sfintei Inimi, întemeiată în urmă cu 90 de ani la iniţiativa Institutului Giuseppe Toniolo printr-o intuiţie fericită a părintelui franciscan Agostino Gemelli. A adopta o atitudine de închidere sau de detaşare în faţa propunerii credinţei - a adăugat Papa - „înseamnă a uita că ea a fost de-a lungul istoriei, şi este încă, ferment de cultură şi lumină pentru inteligenţă”.

Credinţa şi cultura sunt indisolubil conexe. Dar accentul pus în vremea noastră, marcată de transformări rapide, pe disciplinele ’productive’ în domeniul tehnologic şi economic însoţeşte tendinţa „de a reduce orizontul uman la nivelul a ceea ce este măsurabil”. Ştiinţa umanistă pare în schimb lovită de „slăbire progresivă” iar cultura contemporană tinde „să împingă la margini religia în afara spaţiilor raţionalităţii”:
• În măsura în care ştiinţele empirice monopolizează teritoriile raţiunii, nu pare să mai existe spaţiu pentru raţiunile credinţei, fapt pentru care dimensiunea religioasă este în sfera opiniei şi a privatului.

Dar în această „cotitură istorică” Universitatea catolică este ’şcoală de humanitas’ în care se cultivă o „ştiinţă vitală” şi se transmit „cunoştinţe şi competenţe de valoare”. Perspectiva creştină - adaugă Papa - „nu se contrapune cunoaşterii şi cuceririlor ştiinţifice ale ingeniozităţii umane”. Din contra, consideră credinţa ca „orizont de sens, cale spre adevărul deplin, ghid de adevărată dezvoltare”:
• Fără orientarea spre adevăr, fără o atitudine de căutare umilă şi cutezătoare, orice cultură se prăbuşeşte, decade în relativism şi se pierde în efemer. În schimb, sustrasă eroziunii unui reducţionism ce o mortifică şi o circumscrie se poate deschide spre interpretarea cu adevărat luminată a realului, desfăşurând astfel un autentic serviciu pentru viaţă.

Unind „îndrăzneala cercetării şi răbdarea maturizării”, orizontul teologic poate şi trebuie să valorizeze toate resursele raţiunii. Chestiunea despre Dumnezeu - aminteşte Papa - „nu este o investigaţie abstractă”, ruptă de realitatea cotidianului dar este „întrebarea crucială de care depinde în mod radical descoperirea sensului lumii şi al vieţii”:
• Ştiinţa credinţei luminează deci cercetarea omului, o interpretează umanizând-o, o integrează în proiecte de bine, smulgând-o tentaţiei gândirii calculatoare care instrumentalizează ştiinţa şi face din descoperirile ştiinţifice mijloace de putere şi de aservire a omului.

„Orizontul care însufleţeşte munca universitară poate şi trebuie să fie pasiunea autentică pentru om. Numai în serviciul omului ştiinţa se desfăşoară ca adevărată cultivatoare şi păzitoare a universului:”
• Iar a sluji omul înseamnă a face adevărul în caritate, este a iubi viaţa, respectând-o întotdeauna, începând de la situaţiile în care ea este mai fragilă şi lipsită de apărare. Este aceasta o îndatorire a noastră, în mod special în vremuri de criză: istoria culturii arată cum demnitatea omului a fost recunoscută cu adevărat în integritatea ei în lumina credinţei creştine.

Tinerii studenţi ai Universităţii Catolice - subliniază Pontiful - sunt demonstraţia vie „a acelui caracter care schimbă viaţa şi salvează lumea”, cu problemele şi speranţele, interogativele şi certitudinile pe care „dorinţa unei vieţi mai bune le generează iar rugăciunea le alimentează”. Şi salutând studenţii, personalul şi profesorii Universităţii Catolice a Sfintei Inimi - care înainte de audienţă au participat la Sfânta Liturghie prezidată în Bazilica Sfântul Petru de arhiepiscopul de Milano, cardinalul Dionigi Tettamanzi - Papa se opreşte, în fine, asupra trăsăturilor fundamentale ale „rolului decisiv” al profesorilor:
• De a arăta cum credinţa creştină este ferment de cultură şi lumină pentru inteligenţă, stimulent pentru a-i dezvolta tot potenţialul pozitiv, pentru binele autentic al omului. Ceea ce raţiunea întrevede, credinţa luminează şi manifestă. Contemplarea lucrării lui Dumnezeu deschide spre ştiinţă cerinţa investigaţiei raţionale, sistematice şi critice.

Aici serviciul audio:

rv/al