Isus - cale, adevăr şi viaţă, strălucirea Tatălui: consideraţii omiletice esenţiale la Duminica a V-a a Paştelui, A

(RV - 21 mai 2011) E Ziua Domnului. În această a cincia Duminică a Paştelui, Liturghia ne propune pasajul din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,1-12, în care Isus înviat anunţă ucenicilor apropiata sa înălţare spre casa Tatălui. Filip îi cere Învăţătorului să i-l arate pe Tatăl iar Toma îl întreabă cum poate şti calea pentru a-l ajunge din urmă. Isus răspunde:
"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine. Deoarece mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu” (In 14, 6-7a).

Textul întreg: In 14,1-12,
„În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 "Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine. 2 În casa Tatălui meu sunt lăcaşuri multe. Dacă nu ar fi aşa, n-aş fi spus: 3 mă duc să vă pregătesc un loc. După ce mă voi duce să vi-l pregătesc, mă voi întoarce să vă iau cu mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Voi cunoaşteţi calea unde mă duc eu". 5 Toma i-a zis: "Doamne, nu ştim unde te duci şi cum putem şti calea?" 6 Isus i-a răspuns: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine. 7 Deoarece mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut". 8 Filip i-a zis: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns". 9 Isus i-a răspuns: "De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl?» 10 Nu crezi tu că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine, ci de la Tatăl care rămâne în mine şi care săvârşeşte şi faptele. 11 Credeţi ce vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine; iar de nu credeţi cuvântul meu, credeţi-mă pentru faptele mele. 12 Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine va face şi el faptele pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl".

Este Cuvântul Domnului.

Comentează părintele carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie Spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma.
Două întrebări cu o tentă de nervozitate astăzi în Evanghelie: Toma care cere lămuriri pentru a înţelege unde vrea să meargă Isus şi apoi Filip care ar vrea să taie scurt discuţia cerând să-l vadă în sfârşit pe Tatăl, şi astfel va fi totul clar. La amândoi Isus le răspunde, invitându-i să se uite bine la el, să pătrundă bine gesturile şi cuvintele sale pentru a vedea în ele reflexul prezenţei Tatălui. O invitaţie de a pătrunde secretul celui trimis de Tatăl. În milostivirea sa, în devotamentul său, în transparenţa sa, în visurile sale de viitor pe care le alimentează se află glasul, chipul, iubirea Tatălui nevăzut, este poarta de acces la secretul Dumnezeului tainic.

Şi acum în existenţa istorică a Bisericii cum se recunoaşte chipul Tatălui, cum se poate merge încă la Tatăl? Prin ascultarea Cuvântului pe care Fiul ni l-a lăsat, prin gesturile Fiului pe care le repetăm, prin Duhul care face orice lucru auzit şi celebrat viu şi renovator. Dar mai ales prin iubirea reciprocă: „Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită” (1In 4,12). Aşa a scris Ioan, ucenicul iubit de Isus.
Da, Isus este cale, adevăr şi viaţă, este strălucirea Tatălui care locuieşte între noi. Şi noi suntem martori ai săi, transfiguraţi de prezenţa sa de har.

Să nu zădărnicim această memorie şi această angajare printr-o trăire neatentă, uşuratică şi goală ci să ascultăm îndemnul apostolului Petru din prima sa Scrisoare 2, 4-9, astăzi, lectura a doua:
Preaiubiţilor, apropiaţi-vă de Domnul Isus, el este piatra cea vie: oamenii au aruncat-o dar Dumnezeu a ales-o, pentru că a preţuit-o. Voi de asemenea să fiţi pietre vii, care să slujească la zidirea templului duhovnicesc, şi preoţie sfântă, care să aducă jertfe spirituale, primite de Dumnezeu, prin Isus Cristos….Voi însă sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu; voi aveţi, aşadar, misiunea de a vesti în lume faptele măreţe ale aceluia, care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină.

(RV - A. Lucaci, 21 mai 2011)