Benedict al XVI-lea în legătura directă cu echipajul Staţiei spaţiale internaţionale:
Pământul văzut de-acolo de sus este unul, absurde sunt războaiele care îl împart (text
integral în engleză şi audio, traducere în română)
(RV - 21 mai 2011) Un „moment extraordinar de dialog” cu voi care „reprezentaţi
avangarda umanităţii”. Pace, ambient, Dumnezeu: istorică
legătură directă audiovizuală dintre Papa şi astronauţii Staţiei spaţiale internaţionale.
O ocazie foarte frumoasă de întâlnire şi de dialog: astfel Papa a definit extraordinara
legătură directă audiovizuală cu Staţia spaţială internaţională (ISS), care s-a desfăşurat
timp de 20 de minute sâmbătă 21 mai 2011, începând de la ora 13.11, ora Romei. În
Staţia spaţială se găsesc 12 astronauţi, dintre care trei au trebuit să se îngrijească
de gestiunea Staţiei, în timp ce ceilalţi au dialogat cu Benedict al XVI-lea. În misiunea
în curs este instalat în Staţie un instrument care a fost dezvoltat de 600 oameni
de ştiinţă din lume, „Alpha Magnetic Spectrometer” pentru a studia prezenţa antimateriei
în Univers, compoziţia şi originea ei. Întâlnirea extraordinară a fost transmisă de
media vaticane şi în streaming şi pe reţeaua agenţiei spaţiale americane NASA, prin
NASA-TV.
În deschiderea legăturii cu staţia spaţială
Suntem în
centrul unei operaţiuni ştiinţifice-tehnologice, dar ceea ce prevalează este emoţia
încă din primele clipe. Cuvinte din Staţia spaţială şi cuvinte din Sala Foconi, în
Vatican, unde Papa este aşezat în faţa TV, stabilesc extraordinarul contact. Vorbesc
directorul Agenţiei spaţiale europene, germanul Thomas Reiter, fost astronaut, şi
cel al Agenţiei spaţiale italiene, Enrico Saggese. Apoi, rusul Dimitri Kontradieff,
şeful Misiunii, care spune: „Bun venit la bord, Sanctitatea Voastră”. Papa ascultă
informaţii despre poziţia Staţiei în care sunt, despre mişcări şi scopuri ale misiunii.
Şi când ia cuvântul, imediat vorbeşte despre „ocazia extraordinară” şi merge la miezul
tuturor discursurilor posibile. • “Humanity is experiencing a period of extremely
rapid progress in the fields of scientific knowledge and technical applications…”
Omenirea - spune - traversează o perioadă de progres extrem de rapid în domeniul cunoştinţelor
ştiinţifice şi aplicaţiilor tehnice. „Într-un anume sens voi astronauţii - observă
- reprezentaţi experimentarea viitorului, trecerea dincolo de limitele pe care le
trăim acum în cotidian”.
Cuvinte „de preţuire şi de admiraţie” şi apoi de
profundă încurajare”. Şi mai departe cuvinte ce indică finalitatea pe care orice cunoaştere
şi ştiinţă trebuie să şi-o propună: „a fi la dispoziţia întregii omeniri şi a binelui
comun”.
Dar Papa care vorbeşte despre Spaţiu şi care repetă că omul trebuie
să fie în centrul a toate, este şi Papa care cu candoare zice: „Vă chem
pentru că sunt curios să aflu de la voi despre experienţe şi reflecţii”. Este
Papa cel care alege să nu facă doar un discurs, dar să pună întrebări. Şi pe durata
a circa 20 de minute, Papa le-a adresat cinci întrebări membrilor echipajului şi a
ascultat răspunsurile lor, afirmând la sfârşit: „De pe Staţia spaţială vedeţi Pământul
nostru dintr-o perspectivă foarte diferită, survolaţi continente şi popoare de mai
multe ori pe zi. Cred că pentru voi este evident că trăim toţi împreună pe o singură
Terra şi că este absurd a se combate şi ucide între noi”. Mai multe în emisiunea
viitoare.
Aici serviciul audio:
---------------------------- (Introduction)
Dear
astronauts, I am very happy to have this extraordinary opportunity to converse
with you during your mission. I am especially grateful to be able to speak to so many
of you, as both crews are present on the Space Station at this time. Humanity
is experiencing a period of extremely rapid progress in the fields of scientific knowledge
and technical applications. In a sense, you are our representatives – spear-heading
humanity’s exploration of new spaces and possibilities for our future, going beyond
the limitations of our everyday existence. We all admire your courage, as well
as the discipline and commitment with which you prepared yourselves for this mission.
We are convinced you are inspired by noble ideals and that you intend placing the
results of your research and endeavours at the disposal of all humanity and for the
common good. This conversation gives me the chance to express my own admiration
and appreciation to you and to all those who collaborate in making your mission possible,
and to add my heartfelt encouragement to bring it to a safe and successful conclusion.
But this is a conversation, so I must not be the only one doing the talking. I
am very curious to hear you tell me about your experiences and your reflections. If
you don’t mind, I would like to ask you a few questions…
(First Question)
From the Space Station you have a very different view of the Earth. You fly
over different continents and nations several times a day. I think it must be obvious
to you how we all live together on one Earth and how absurd it is that we fight and
kill each one. I know that Mark Kelly’s wife was a victim of a serious attack and
I hope her health continues to improve. When you are contemplating the Earth from
up there, do you ever wonder about the way nations and people live together down here,
or about how science can contribute to the cause of peace?
Answer: Mark
Kelly, USA Well, thank you for the kind words, Your Holiness, and thank you
for mentioning my wife Gabby. It’s a very good question: we fly over most of the world
and you don’t see borders, but at the same time we realize that people fight with
each other and there is a lot of violence in this world and it’s really an unfortunate
thing. Usually, people fight over many different things. As we’ve seen in the Middle
East right now: it’s somewhat for democracy in certain areas, but usually people fight
for resources. And it’s interesting in space … on Earth, people often fight for energy;
in space we use solar power and we have fuel cells on the Space Station. You know,
the science and the technology that we put into the Space Station to develop a solar
power capability, gives us pretty much an unlimited amount of energy. And if those
technologies could be adapted more on Earth, we could possibly reduce some of that
violence.
(Second Question) One of the themes I often return
to in my discourses concerns the responsibility we all have towards the future of
our planet. I recall the serious risks facing the environment and the survival of
future generations. Scientists tell us we have to be careful and from an ethical point
of view we must develop our consciences as well. From your extraordinary observation
point, how do you see the situation on Earth? Do you see signs or phenomena to
which we need to be more attentive?
Answer Ron Garan, USA: Well,
Your Holiness, it’s a great honour to speak with you and you’re right: it really is
an extraordinary vantage point we have up here. On the one hand, we can see how indescribably
beautiful the planet that we have been given is; but on the other hand, we can really
clearly see how fragile it is. Just the atmosphere, for instance: the atmosphere when
viewed from space is paper-thin, and to think that this paper-thin layer is all that
separates every living thing from the vacuum of space and is all that protects us,
is really a sobering thought. You know, it seems to us that it’s just incredible to
view the Earth hanging in the blackness of space and to think that we are all on this
together, riding through this beautiful fragile oasis through the universe, it really
fills us with a lot of hope to think that all of us on board this incredible orbiting
Space Station that was built by the many nations of our international partnership,
to accomplish this tremendous feat in orbit, I think … you know, that just shows that
by working together and by cooperating we can overcome many of the problems that face
our planet, we could solve many of the challenges that face the inhabitants of our
planet … it really is a wonderful place to live and work, and it’s a wonderful place
to view our beautiful Earth.
(Third Question) The experience
you are having right now is both extraordinary and very important – even if you must
eventually come back down to Earth like all the rest of us. When you do return,
you will be much admired and treated like heroes who speak and act with authority.
You will be asked to talk about your experiences. What will be the most important
messages you would like to convey – to young people especially – who will live in
a world strongly influenced by your experiences and discoveries?
Answer:
Mike Finchke, USA Your Holiness, as my colleagues have indicated, we can look
down and see our beautiful planet Earth that God has made, and it is the most beautiful
planet in the whole Solar System. However, if we look up, we can see the rest of the
universe, and the rest of the Universe is out there for us to go explore. And the
International Space Station is just one symbol, one example of what human beings can
do when we work together constructively. So our message, I think - one of our many
messages, but I think one of our most important messages – is to let the children
of the planet know, the young people know that there is a whole universe for us to
go explore. And when we do it together, there is nothing that we cannot accomplish.
(Fourth
Question) Space exploration is a fascinating scientific adventure. I know that
you have been installing new equipment to further scientific research and the study
of radiation coming from outer space. But I think it is also an adventure of the human
spirit, a powerful stimulus to reflect on the origins and on the destiny of the universe
and humanity. Believers often look up at the limitless heavens and, meditating on
the Creator of it all, they are struck by the mystery of His greatness. That is why
the medal I gave Robert (Vittori) as a sign of my own participation in your mission,
represents the Creation of Man – as painted by Michelangelo on the Sistine Chapel
ceiling. In the midst of your intense work and research, do you ever
stop and reflect like this – perhaps even to say a prayer to the Creator? Or will
it be easier for you to think about these things once you have returned to Earth?
Answer
Roberto Vittori, Italia: Your Holiness, to live on board of the International
Space Station, to work as an astronaut on the shuttle Soyuz of the Station, is extremely
intense. But we all have an opportunity, when the nights come, to look down on Earth:
our planet, the blue planet, is beautiful. Blue is the colour of our planet, blue
is the colour of the sky, blue is also the colour of the Italian Air Force, the organization
that gave me the opportunity to then join the Italian Space Agency and the European
Space Agency. When we have a moment to look down, beauty which is the three-dimensional
effect of the beauty of the planet is capturing our heart, is capturing my heart.
And I do pray: I do pray for me, for our families, for our future. I took with me
the coin and I allow this coin to float in front of me to demonstrate lack of gravity.
I shall thank you very much for this opportunity and I’d like to allow this coin to
float to my friend and colleague Paolo: he will make return to Earth on the Soyuz.
I brought it with me to space and he will take it down to Earth to then give it back
to you.
(Fifth Question – in Italian – for Paolo Nespoli) La mia
ultima domanda è per Paolo. Caro Paolo, so che nei giorni scorsi la tua mamma ti ha
lasciato e quando fra pochi giorni tornerai a casa non la troverai più ad aspettarti.
Tutti ti siamo stati vicini, anche io ho pregato per lei…Come hai vissuto questo tempo
di dolore? Nella vostra Stazione vi sentite lontani e isolati e soffrite un senso
di separazione, o vi sentite uniti fra voi e inseriti in una comunità che vi accompagna
con attenzione e affetto? (Dear Paolo (Nespoli), I know that your Mother passed away
recently and that when you get back home in a few days she will not be there to greet
you. We are all close to you in your loss, and I personally have prayed for her…How
did you cope with this sorrowful time? Do you feel alone and cut off in your Space
Station? Do you suffer a sense of separation, or do you feel united among yourselves
and part of a community that follows your endeavours with attention and affection?)
Risposta Paolo Nespoli, Italia:
Santo Padre, ho sentito le
sue preghiere, le vostre preghiere arrivare fino qua su: è vero, siamo fuori da questo
mondo, orbitiamo intorno alla Terra ed abbiamo un punto di vantaggio per guardare
la Terra e per sentire tutto quello che ci sta attorno. I miei colleghi qui, a bordo
della Stazione – Dimitri, Kelly, Ron, Alexander e Andrei – mi sono stati vicini in
questo momento importante per me, molto intenso, così come i miei fratelli, le mie
sorelle, le mie zie, i miei cugini, i miei parenti sono stati vicini a mia madre negli
ultimi momenti. Sono grato di tutto questo. Mi sono sentito lontano ma anche molto
vicino, e sicuramente il pensiero di sentire tutti voi vicino a me, uniti in questo
momento, è stato di estremo sollievo. Ringrazio anche l’Agenzia spaziale europea e
l’Agenzia spaziale americana che hanno messo a disposizione le risorse affinché io
abbia potuto parlare con lei negli ultimi momenti.
(Final greeting) Dear
astronauts, I thank you warmly for this wonderful opportunity to meet and
dialogue with you. You have helped me and many other people to reflect together on
important issues that regard the future of humanity. I wish you the very best for
your work and for the success of your great mission at the service of science, international
collaboration, authentic progress, and for peace in the world. I will continue to
follow you in my thoughts and prayers and I willingly impart my Apostolic Blessing…
Aici dialogul integral audio:
rv/al ------------------------------------------------------------------------------ Benedict
al XVI-lea conversează cu astronauţii de la Staţia spaţială internaţională pe orbită
în jurul Pământului Voi sunteţi reprezentanţii noştri "Într-un
anumit sens, voi sunteţi reprezentanţii noştri, conduceţi, din partea omenirii, explorarea
de noi spaţii şi de noi posibilităţi pentru viitorul nostru, mergând dincolo de limitele
existenţei noastre zilnice". Asta a spus Papa adresându-se sâmbătă 21 mai 2011 astronauţilor
de la Staţia spaţială internaţională, cu care s-a contactat de la Sala dei Foconi
din Palatul Apostolic. Cu Benedict al XVI-lea era directorul de zboruri umane şi operaţiuni
al Agenţiei spaţiale italiene, Enrico Saggese; şi generalul de brigadă aeriană Giuseppe
Bernardis, şef de stat major al aeronauticii militare italiene. Precedat de o introducere
a Papei, colocviul istoric s-a împărţit în cinci întrebări adresate astronauţilor
şi respectivele lor răspunsuri. Publicăm în continuare o traducere a noastră. Dragi
astronauţi, Sunt foarte bucuros să am această oportunitate extraordinară de
a conversa cu voi în timpul misiunii voastre. Sunt deosebit de recunoscător pentru
faptul că pot vorbi cu un grup aşa de numeros, dat fiind faptul că în acest moment
sunt prezenţi la Staţiunea spaţială ambele echipaje. Omenirea trăieşte într-un
timp de progres extrem de rapid în domeniul cunoştinţelor ştiinţifice şi al aplicaţiilor
tehnice. Într-un anumit sens, voi sunteţi reprezentanţii noştri, conduceţi, din partea
omenirii, explorarea de noi spaţii şi de noi posibilităţi pentru viitorul nostru,
mergând dincolo de limitele existenţei noastre zilnice. Noi toţi admirăm cu adevărat
curajul vostru, precum şi disciplina şi angajarea cu care v-aţi pregătit pentru această
misiune. Suntem siguri că sunteţi inspiraţi de idealuri nobile şi că intenţionaţi
să puneţi la dispoziţia întregii omeniri şi a binelui comun rezultatele cercetărilor
voastre şi ale activităţilor voastre. Deci, această convorbire îmi oferă oportunitatea
de a exprima admiraţia mea personală şi aprecierea mea faţă de voi şi faţă de toţi
cei care colaborează pentru a face posibilă misiunea voastră, şi de a uni încurajarea
mea călduroasă, pentru ca misiunea să poată fi dusă la îndeplinire cu succes deplin.
Dar aceasta este o conversaţie, nu trebuie să vorbesc numai eu. Sunt
foarte curios să ascult de la voi experienţele voastre şi reflecţiile voastre. Dacă
nu vă deranjează, aş vrea să vă adresez câteva întrebări: De la Staţia
Spaţială voi aveţi o perspectivă foarte diferită asupra Pământului. Voi survolaţi
de multe ori pe zi diferitele continente şi naţiuni. Cred că pentru voi trebuie să
fie evident faptul că noi toţi trăim pe o unică planetă şi că este absurd să luptăm
între noi şi să ne ucidem unii pe alţii. Ştiu că soţia lui Mark Kelly a fost victima
unui grav atentat şi sper că sănătatea ei continuă să se îmbunătăţească. Atunci când
voi contemplaţi Pământul de acolo de sus, vi se întâmplă să vă gândiţi la modul în
care naţiunile şi popoarele trăiesc împreună aici pe pământ, sau la modul în care
ştiinţa poate să contribuie la cauza păcii? "Mulţumesc pentru cuvintele gentile,
Sanctitate, şi mulţumesc - a răspuns americanul Mark Kelly - pentru că aţi menţionat-o
pe soţia mea Gabby. Este o întrebare foarte bună. Survolăm aproape tot pământul şi
nu se văd graniţe, dar în acelaşi timp ne dăm seama că persoanele luptă unele împotriva
altora şi că există atâta violenţă în lume. De obicei persoanele luptă între ele pentru
multe lucruri diferite, aşa cum putem vedea acum în Orientul Mijlociu. De obicei oamenii
luptă pentru resurse. Este interesant că pe pământ oamenii luptă pentru energie, în
timp ce în spaţiu utilizăm energia solară şi baterii cu combustibil. Ştiinţa şi tehnologia
pe care o punem în staţia spaţială foloseşte pentru a dezvolta o capacitate de energie
solară pentru a ne furniza o cantitate de energie nelimitată. Dacă s-ar reuşi să se
adopte tehnologii asemănătoare pe pământ, probabil am putea reduce un pic violenţa
aceea". Una din temele asupra cărora revin des în discursurile mele este aceea
a responsabilităţii pe care o avem cu toţii pentru viitorul planetei noastre. Amintesc
de riscurile serioase care se prospectează pentru ambient şi pentru supravieţuirea
generaţiilor viitoare. Oamenii de ştiinţă ne spun că trebuie să fim vigilenţi şi,
dintr-un punct de vedere etic, trebuie la fel să dezvoltăm conştiinţa noastră. Din
punctul vostru extraordinar de observaţie cum vedeţi situaţia pe Pământ? Vedeţi semne
sau fenomene faţă de care trebuie să acordăm atenţie mai mare? "Sanctitate,
este cu adevărat - a fost al doilea răspuns al lui Ron Garan, american - un punct
de observaţie privilegiat. Este o mare onoare să vorbim cu dumneavoastră şi aveţi
dreptate că de aici de sus ne bucurăm de un extraordinar punct de observaţie. Pe de
o parte putem vedea planeta noastră cât de este de indescriptibil de frumoasă, pe
de altă parte putem înţelege cât este de extrem de fragilă. Atmosfera, de exemplu,
dacă este văzută din spaţiu este subţire ca o foiţă. Şi ne face să reflectăm la faptul
că acest strat atât de subţire este ceea ce separă orice fiinţă vie de golul din spaţiu
şi este tot ceea ce ne protejează. Ni se pare incredibil să observăm pământul care
este suspendat în întunericul spaţiului şi să ne gândim că noi suntem aici împreună,
călătorind prin univers în această oază frumoasă şi fragilă. Şi ne umple de speranţă
să ne gândim că noi toţi la bordul acestei incredibile staţii pe orbită, construită
graţie parteneriatului internaţional al multor naţiuni, îndeplinim această surprinzătoare
activitate. Acest lucru demonstrează că lucrând împreună şi cooperând, putem să depăşim
multe din problemele planetei noastră şi să rezolvăm multe din provocările pe care
locuitorii săi trebuie să le înfrunte. Şi este un loc foarte frumos pentru a lucra
şi a observa lucrarea noastră foarte frumoasă". Experienţa pe care o aveţi acum
este extraordinară şi foarte importantă, chiar dacă la sfârşit va trebui să vă întoarceţi
jos pe acest pământ ca noi toţi. Atunci când vă veţi întoarce, veţi fi foarte admiraţi
şi trataţi ca eroi care vorbesc şi acţionează cu autoritate. Veţi fi invitaţi să povestiţi
experienţele voastre. Care vor fi mesajele cele mai importante pe care veţi vrea să
le transmiteţi, în special tinerilor, care vor trăi într-o lume profund influenţată
de experienţele şi descoperirile voastre? "Sanctitate, aşa cum au spus colegii
mei, putem privi în jos şi vedea frumoasa noastră planetă, care a fost creată de Dumnezeu
- a fost răspunsul lui Mike Finchke, american - şi este planeta cea mai frumoasă din
întregul sistem solar. Totuşi, dacă privim în sus putem vedea restul universului.
Şi restul universului este acolo pentru noi ca să-l explorăm. Staţia Spaţială Internaţională
este numai un simbol, un exemplu a ceea ce pot să facă fiinţele umane atunci când
lucrează împreună în mod constructiv. Deci, unul din cele mai importante mesaje ale
noastre este acela să facem cunoscut fiilor planetei, să facem cunoscut tinerilor,
că există un întreg univers pentru noi ca să fie explorat şi dacă ne angajăm împreună
nu este nimic ce nu reuşim să facem". Explorarea spaţiului este o aventură ştiinţifică
fascinantă. Ştiu că aţi fost ocupaţi cu instalarea de noi instrumente pentru cercetarea
ştiinţifică ulterioară şi studierea radiaţiilor care vin din spaţiile cele mai îndepărtate.
Însă cred că e vorba şi de o aventură a spiritului uman, un stimulent foarte puternic
de a reflecta asupra originilor şi asupra destinului universului şi umanităţii. Cei
care cred adesea îşi îndreaptă privirea în sus spre spaţiile neîngrădite ale cerurilor
şi, meditând despre Cel care a creat toate acestea, sunt uimiţi de misterul măreţiei
sale. Pentru acest motiv medalia pe care am încredinţat-o lui Roberto (Vittori), ca
semn al participării mele la misiunea voastră, reprezintă creaţia omului, aşa cum
a pictat-o Michelangelo pe bolta din Capela Sixtină. În mijlocul muncii şi cercetării
voastre intense, vi se întâmplă vreodată să vă opriţi şi să aveţi asemenea gânduri,
eventual şi pentru a adresa o rugăciune Creatorului? Sau vă va fi mai uşor să reflectaţi
asupra acestor teme odată întorşi pe Pământ? "Sanctitate, munca de astronaut
- a spus Vittori - este foarte intensă. Avem cu toţii posibilitatea de a privi
afară. Atunci când vine noaptea putem privi în jos, spre planeta noastră, planeta
albastră. Este foarte frumoasă. Albastrul este culoarea planetei noastre, albastru
este culoarea cerului, albastru este culoarea aeronauticii italiene, care mi-a dat
oportunitatea de a mă uni cu Agenţia Spaţială Europeană. Am reuşit să vedem frumuseţea
tridimensională a planetei noastre. Mă rog pentru mine, pentru familiile noastre,
pentru viitorul nostru. Am luat cu mine această medalie pentru a demonstra lipsa gravitaţiei.
Vă mulţumesc pentru această oportunitate, şi acum o voi flutura spre colegul şi prietenul
meu Paolo. Am luat-o cu mine în spaţiu şi o voi duce înapoi jos pentru a v-o da dumneavoastră".
Ultima mea întrebare este pentru Paolo (Nespoli). Dragă Paolo, ştiu că
zilele trecute mama ta te-a lăsat şi atunci când peste câteva zile te vei întoarce
acasă nu o vei mai găsi aşteptându-te. Cu toţii suntem aproape de tine, şi eu m-am
rugat pentru ea... Cum ai trăit acest timp de durere? În Staţiunea voastră vă simţiţi
departe şi izolaţi şi înduraţi un sentiment de separare, sau vă simţiţi uniţi între
voi şi inseraţi într-o comunitate care vă însoţeşte cu atenţie şi iubire? "Sfinte
Părinte - a răspuns Nespoli - am simţit rugăciunile dumneavoastră, rugăciunile
voastre ajung până aici sus: este adevărat, suntem în afara acestei lumi, ne rotim
în jurul Pământului şi avem un punct în avantaj pentru a privi Pământul şi pentru
a simţi tot ceea ce este în jurul nostru. Colegii mei aici, la bordul Staţiei - Dmitry,
Kelly, Ron, Alexander şi Andrei - au fost aproape de mine în acest moment important
pentru mine, foarte intens, aşa cum fraţii mei, surorile mele, mătuşile mele, verişorii
mei, rudele mele au fost aproape de mama mea în ultimele momente. Sunt recunoscător
pentru toate acestea. M-am simţit departe, dar şi foarte aproape, şi cu siguranţă
gândul de a vă simţi pe voi toţi aproape de mine, uniţi în acest moment, a fost de
uşurare extremă. Mulţumesc şi Agenţiei Spaţiale Europene şi Agenţiei Spaţiale Americane
care au pus la dispoziţie resursele pentru ca eu să pot vorbi cu ea în ultimele momente".
La sfârşit, Benedict al XVI-lea a dorit succes deplin misiunii şi a împărţit
binecuvântarea apostolică. Dragi astronauţi, Vă mulţumesc din inimă
pentru această foarte frumoasă oportunitate de întâlnire şi dialog cu voi. M-aţi ajutat
pe mine şi multe alte persoane să reflectăm împreună despre teme importante care se
referă la viitorul omenirii. Vă transmit cele mai bune urări pentru munca voastră
şi pentru succesul marii voastre misiuni în slujba ştiinţei, a colaborării internaţionale,
a progresului autentic şi în favoarea păcii în lume. Voi continua să vă urmăresc cu
gândul şi rugăciunea şi din inimă vă împart Binecuvântarea Apostolică. (După
L'Osservatore Romano, 22 mai 2011) ------------------------------------------ Traducere
de pr. Mihai Pătraşcu