Toate enciclicele lui Ioan Paul al II-lea reunite în cartea "Splendor Veritatis"

(RV - 23 mai 2011) Gândirea teologică şi socială a lui Ioan Paul al II-lea prin culegerea enciclicelor sale: este conţinutul cărţii „Splendor Veritatis”, editată de Treves şi prezentată joi la Roma. Introducerea la opera, distribuită în trei volume cu text latin alături, este semnată de Papa Benedict al XVI-lea, în timp ce pentru completarea textului se află o amintire biografică a cardinalului Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia.

Cristos este calea centrală a Bisericii şi ajută omul să se înţeleagă pe sine şi să-şi recupereze propriile valori. O linie călăuzitoare pentru un pontificat lung de aproape 26 de ani şi subînţeles în toate cele 14 enciclice ale Fericitului Ioan Paul al II-lea, strânse în această operă. Un parcurs început cu „Redemptor Hominis” din 1979, cum explică prefectul emerit al Congregaţiei pentru Episcopi, cardinalul Giovanni Battista Re:
• 14 enciclice, care încep cu „Redemptor Hominis", ce este ca un sunet de trâmbiţă: „Isus Cristos răscumpărător al omului, Isus Cristos centru al istoriei şi al cosmosului. Papa Ioan Paul al II-lea pe de o parte era un mistic, dar pe de alta era foarte aproape de persoane şi profund inserat în istorie.

Patru sunt marile teme ale enciclicelor lui Ioan Paul al II-lea, identificate de succesorul său Benedict al XVI-lea. De la tripticul trinitar în prima perioadă, la cele cinci texte dedicate Bisericii, misiunii sale în lume şi raporturilor ei cu celelalte confesiuni. De la „Veritatis Splendor”, „Evangelium Viate” şi „Fides et Ratio”, adevărate tratate de filozofie morală, la cele trei enciclice sociale, cu criticile lor adusa comunismului şi distorsiunilor capitalismului.

Părintele Edward Falluga, glosatorul operei:
• A scris trei enciclice sociale. „Laborem exercens”, în care el nu vorbeşte atât despre muncă, ci mai degrabă despre muncitor, şi suntem în 1981; „Sollicitudo Rei Socialis”, în 1987, unde atacă ambele sisteme, deoarece nu respectă omul, neavând o viziune despre omul întreg, al cărui suflet este Cristos; şi cea de-a treia enciclică socială „Centesimus Annus” din 1991, care continuă analiza despre ce este progresul. Ce este progresul, dacă nu poartă la Cristos?”.

Dar enciclica cea mai frumoasă a lui Ioan Paul al II-lea, cum a afirmat Joaquin Navarro Valls în timpul prezentării, a fost poate cea de-a cincisprezecea, cea nescrisă niciodată, cea mărturisită de viaţa sa şi de boala sa. O adevărată paradigmă despre Credinţă şi despre suferinţa umană.

Aici serviciul audio:

rv/al