Risipa alimentară, „dezechilibru” al unei lumi indiferente: un comentariu la cuvintele lui Benedict al XVI-lea

(RV – 17 mai 2011) Actualele dezechilibre mondiale, alimentate mai ales de speculaţii financiare şi de o distribuţie inechitabilă a resurselor, sunt agravate şi de plaga risipei alimentare.

Dintr-un recent studiu comisionat de FAO, agenţia ONU pentru Alimentaţie si Agricultură, reiese că peste 1,3 miliarde de tone de alimente, circa o treime din cât se produce anual pentru consumul uman, sunt irosite, neajungând să fie folosite.

Asupra temei disparităţii s-a oprit şi Benedict al XVI-lea în cadrul întâlnirii de luni, cu participanţii la Congresul Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, la împlinirea a 50 de ani de la enciclica „Mater et magistra”, a lui Ioan al XXIII-lea.
În producţia alimentară mondială, dezechilibrele sunt determinate în principal de doi factori, subliniază economistul Riccardo Moro, profesor de Politici ale Dezvoltării, la Universitatea din Milano, intervievat de Amedeo Lomonaco:

• „Există două tipuri de dezechilibre. Pe de o parte avem dezechilibre la nivelul distribuţiei alimentelor, a localizării şi transportului produsului acolo unde există cerere. Pe de altă parte există un grav dezechilibru la nivelul preţurilor, la nivelul unor produse individuale care şi-au dublat, triplat preţurile în arcul a doi ani pentru ca apoi, la sfârşitul lui 2008, să scadă rapid (în circa două luni) la nivelul preţurilor din 2006. Acum asistăm într-o oarecare măsură la acelaşi fenomen din ultimele luni ale lui 2010. Desigur trebuie înţeles de ce se întâmplă acest lucru şi cum s-ar putea interveni.
Este dificil de intervenit dar se pot face diferiţi paşi. Unul ar fi întărirea instrumentelor aşa numitei „governance” globale.
Ce înseamnă „governance”? Un sediu, sau mai multe care dialoghează între ele, în care ţările şi operatorii protagonişti – care sunt ţăranii şi consumatorii – să decidă împreună asupra a ceea ce trebuie făcut. (…)
Referitor la cealaltă faţă a risipei alimentare, şi anume speculaţiile, este necesară o reflecţie privind mai mulţi factori: cum vrem să producem, unde şi de ce. Ceea ce înseamnă să se reflecte asupra necesităţii consumului regional şi asupra oportunităţilor de producţie încercând optimizarea posibilităţii de consum local din partea producătorilor dintr-o anumită zonă.
În acest mod s-ar reduce risipa şi s-ar îmbunătăţi accesul la alimente din partea populaţiilor care sunt azi dezavantajate”.