Benedict al XVI-lea: stop speculaţiilor şi injustei distribuţii a resurselor pământului
(RV – 16 mai 2011) Adevărul, iubirea şi justiţia sunt indispensabile pentru
depăşirea actualelor dezechilibre mondiale: astfel a subliniat Sfântul Părinte primindu-i
în audienţă luni dimineaţă pe participanţii la Congresul mondial promovat de Consiliul
Pontifical pentru Dreptate şi Pace, la împlinirea a 50 de ani de la Enciclica
„Mater et magistra”, scrisă în 1961 de Fericitul Ioan al XXIII-lea, după 70
de ani de la prima enciclică socială, „Rerum Novarum”, a Papei Leon al XIII-lea. Mai
multe amănunte în serviciul realizat de Sergio Centofanti, de la redacţia noastră
centrală:
• „Reparcurgând elementele esenţiale ale enciclicei „Mater et magistra”,
Benedict al XVI-lea subliniază încă o dată urgenţa de a depăşi inegalităţile care
îndurerează umanitatea: justiţia – evidenţiază – „trebuie realizată la nivel universal”.
Şi, asemenea lui Ioan al XXIII-lea, aminteşte că „Doctrina Socială a Bisericii are
ca lumină Adevărul, ca forţă propulsoare Iubirea şi ca obiectiv Dreptatea:
•
„Adevărul, iubirea şi dreptatea, indicate de enciclica „Mater et magistra”, împreună
cu principiul destinării universale a bunurilor, ca şi criterii fundamentale pentru
depăşirea dezechilibrelor sociale şi culturale, rămân coloanele interpretării şi rezolvării
dezechilibrelor interne din cadrul actualei globalizări”.
În faţa acestor
dezechilibre – subliniază Episcopul Romei – este necesară revenirea la „o raţiune
integrală”, deschisă faţă de Transcendent, care să facă să renască „o gândire morală
capabilă să depăşească curentele unor etici secularizate, precum cel neo-utilitarist
sau neo-culturalist, care se fondează mai ales pe scepticism şi pe o viziune prevalent
imanentistă a istoriei”, făcând să fie dificil pentru omul de azi „accesul la cunoaşterea
adevăratului bine al omului”. „De fapt, fără cunoaşterea adevăratului bine pentru
om, caritatea alunecă în sentimentalism; justiţia îşi pierde măsura fundamentală,
iar principiul destinării universale a bunurilor este delegitimat”.
Benedict
al XVI-lea vorbeşte cu preocupare despre numeroasele disparităţi care caracterizează
epoca noastră, mai ales în dauna celor săraci. Şi, a adăugat – „nu sunt mai puţin
preocupante fenomenele legate de un sistem financiar care, după etapa acută de criză,
a revenit la practicarea în mod necontrolat a contractelor de credit care consimt
deseori speculaţii fără limite”:
• „Fenomene de speculaţie dăunătoare se verifică
şi în privinţa produselor alimentare, ale apei, pământului, ducând la o sărăcire şi
mai mare a celor care trăiesc în mari lipsuri. În mod analog, creşterea preţurilor
resurselor energetice primare, cu consecinţa încercării de a găsi energii alternative,
determinată uneori de interese exclusiv economice pe termen scurt, sfârşesc prin a
avea consecinţe negative asupra ambientului şi a omului”.
„Chestiunea socială
actuală” – subliniază cu forţă – „este fără îndoială o chestiune de justiţie socială
mondială”; este o chestiune de distribuţie echitabilă a resurselor. Dar, o astfel
de justiţie „nu poate fi realizată sprijinindu-se pe simplul consens social, fără
a recunoaşte că acesta, pentru a fi de durată, trebuie să fie înrădăcinat în binele
universal al omului”.
• „În ceea ce priveşte planul de realizare, justiţia
socială trebuie actualizată în societatea civilă, în economia de piaţă (cfr Caritas
in veritate), dar şi de autoritatea politică onestă şi transparentă proporţionată
acesteia, şi la nivel internaţional (cfr ibid, n.67)”.
Referitor la misiunea
Bisericii în domeniul social, Papa subliniază încă o dată necesitatea ca laicii să
fie protagonişti, credincioşi chemaţi la o adecvată „pregătire spirituală, profesională
şi etică!” Citând enciclica „Mater et magistra”, mai exact pasajul în care se vorbeşte
despre „legitimul pluralism dintre catolici în concretizarea Doctrinei sociale”, Episcopul
Romei a spus:
• „Se pot ivi şi între catolici, corecţi şi sinceri, divergenţe.
Şi, atunci când se verifică astfel de situaţii, să nu lipsească reciproca consideraţie,
respectul reciproc şi buna dispoziţie pentru a se individualiza punctele de întâlnire
pentru o acţiune oportună şi eficientă; să nu se consume în discuţii interminabile
şi, sub pretextul de face mai bine şi perfect să nu se neglijeze realizarea acelui
bine care este posibil şi, de acea, necesar” (n.219)
Papa aminteşte, în fine,
despre nenumăratele realităţi ale Bisericii angajate în social, în contextul unei
lumi deseori „închise în sine” şi „lipsite de speranţă”, îndemnând la „a se da mărturie
despre viaţa bună potrivit Evangheliei”, conform logicii iubirii şi fraternităţii.