Papa la audienţa generală: numai în Dumnezeu, omul digital la fel ca cel al cavernelor îşi află sensul vieţii

(RV - 11 mai 2011) „Omul este religios din natura sa” şi este în mod firesc purtat să-l caute pe Creatorul său: a subliniat Benedict al XVI-lea care, la audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, a continuat ciclul său despre rugăciune început miercurea trecută. Papa a relevat că, în pofida previziunilor celor care preziceau dispariţia religiilor, se trăieşte astăzi o reînnoită nevoie de spiritualitate.
„Omul se află în căutarea lui Dumnezeu. Prin creaţie, Dumnezeu cheamă orice fiinţă din neant la existenţă. „Încununat cu slavă şi strălucire” (Ps 8, 6), omul este în stare să recunoască, după îngeri, „cât de minunat este numele Domnului pe tot pământul” (Ps 8, 2). Chiar şi după ce şi-a pierdut asemănarea cu Dumnezeu din cauza păcatului, omul rămâne după chipul Creatorului său. Îşi păstrează dorul după Cel care îl cheamă la existenţă. Toate religiile dau mărturie despre această căutare esenţială a oamenilor (CBC, 2566).

Benedict al XVI-lea a citat Catehismul Bisericii Catolice pentru a pune accentul pe natura religioasă a fiinţei umane. „Omul este religios din natura sa, este homo religiosus aşa cum este homo sapiens şi homo faber: „Năzuinţa spre Dumnezeu este înscrisă în inima omului, căci omul este creat de Dumnezeu şi pentru Dumnezeu; Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om spre sine şi numai în Dumnezeu va găsi omul adevărul şi fericirea pe care nu încetează să le caute” (CBC, 27).

Desigur, recunoaşte Papa, „trăim într-o epocă în care sunt evidente semnele secularizării”, deviate spre ceea ce se numeşte „secularism”. Şi cu toate acestea, dacă Dumnezeu, „pare dispărut din orizontul multor persoane”, în acelaşi timp „multe semne” ne indică o retrezire a simţului religios, „o redescoperire a importanţei lui Dumnezeu pentru viaţa omului”:
• Privind la istoria recentă, a dat greş previziunea celor care, din epoca Iluminismului, prevesteau dispariţia religiilor şi exaltau o raţiune absolută, ruptă de credinţă, o raţiune care ar fi izgonit întunericul dogmelor religioase şi ar fi dizolvat ’lumea sacrului’, redându-i omului libertatea, demnitatea şi autonomia de Dumnezeu.

Experienţa secolului trecut, cu cele două tragice Războaie mondiale - a mai spus Papa - a pus în criză acel progres pe care raţiunea autonomă, omul fără Dumnezeu părea să-l poată garanta”. Pontiful a reafirmat astfel că omul simte nevoia de a găsi o lumină pentru a da răspunsuri la întrebările despre sensul profund al realităţii. Şi a amintit că religiozitatea omului „nu apare doar din lumile antice”, ci „traversează toată istoria omenirii”:
• Omul ’digital’ la fel ca cel din caverne, caută în experienţa religioasă căile pentru a-şi depăşi finitudinea şi pentru a-şi asigura precara aventură pământească. De altfel, viaţa fără un orizon transcendent nu ar avea un sens plin iar fericirea, spre care toţi tindem, este proiectată spontan spre viitor, într-un mâine ce trebuie încă să se realizeze.

Omul, a adăugat Pontiful, „ştie că nu poate răspunde singur la propria nevoie fundamentală de a înţelege”. Şi a avertizat: „Oricât de mult şi-a făcut iluzia şi continuă să şi-o creeze de fi autosuficient”, omul „constată din experienţă că nu îşi este sieşi de-ajuns”, „are nevoie să se deschidă altuia”, „unuia care să-i poată da ceea ce îi lipseşte”:
• Omul poartă în sine o sete de infinit, o nostalgie după eternitate, o căutare de frumuseţe, o dorinţă de iubire, o nevoie de lumină şi de adevăr, care îl împing spre Absolut; omul poartă în sine dorinţa de Dumnezeu. Şi omul ştie, într-un anume mod, că se poate adresa lui Dumnezeu, ştie că-l poate ruga.

În felul acesta Papa a rezumat ceea spunea Sfântul Toma de Aquino care defineşte rugăciunea drept „expresie a dorinţei pe care omul o are de Dumnezeu”. Tocmai această „atracţie spre Dumnezeu, pe care Dumnezeu însu-şi a sădit-o în om - a spus - este sufletul rugăciunii”. În rest, a constatat, „a se ruga este dificil”, pentru că rugăciunea îşi are centrul în partea cea mai profundă a persoanei, „nu este uşor descifrabilă” şi deci „poate fi supusă unor înţelegeri greşite şi mistificări”. De aceea, a avertizat, experienţa rugăciunii este pentru toţi „o provocare, un har ce trebuie invocat, un dar al Aceluia căruia ne adresăm”. S-a oprit apoi asupra gestului de a se pune în genunchi, tipic expresiilor de rugăciune:
• Este un gest ce poartă în sine o ambivalenţă radicală; în fapt, pot fi constrâns să mă aşez în genunchi - condiţie de nevoie şi de sclavie - dar pot şi să mă îngenunchez în mod spontan, declarându-mi limita şi, prin urmare, faptul că am nevoie de un Altul.

Papa Benedict în cea de-a doua cateheză din ciclul dedicat rugăciunii la audienţa generală, a afirmat că rugăciunea „care este deschiderea şi înălţarea inimii la Dumnezeu, devine astfel raport personal cu el”. Şi a încheiat cateheza invitând credincioşii să se oprească mai mult înaintea lui Dumnezeu care s-a revelat în Isus Cristos:
• Să învăţăm să recunoaştem în tăcere, în intimitatea noastră, glasul său care ne cheamă şi ne reconduce în străfundul existenţei noastre, la izvorul vieţii, la sursa mântuirii, pentru a ne face să trecem dincolo de limita vieţii noastre şi să ne deschidem la măsura lui Dumnezeu, la raportul cu el, care este Iubire Infinită.

Un îndemn la rugăciune pe care Papa l-a repetat şi în momentul saluturilor în diferite limbi. De pildă, adresându-se pelerinilor de limbă italiană, când a invitat tinerii, familiile, şi bolnavii să valorizeze rugăciunea mariană a Rozariului.

Urmaşul lui Papa nu a omis să adreseze un salut special participanţilor la pelerinajul promovat de „Societatea Vocaţii Divine”, cu ocazia beatificării întemeietorului, preotul Giustino Rossolillo. De la Pontif, invitaţia, după exemplul noului Fericit, „la a continua în angajarea de conformare cu Cristos, tinzând spre măsura înaltă a vieţii creştine, care este sfinţenia”.

Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Papa şi continuată apoi împreună cu credincioşii prezenţi, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final, Sfântul Părinte a invocat peste toţi binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/al