„A înviat Cristos, speranţa noastră”. Mesaj de sărbătoarea Paştelui 2011 şi în perspectiva beatificării lui Ioan Paul al II-lea, transmis de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi

(RV - 26 aprilie 2011) Aici versiunea mesajului adaptată doar pentru audio:
„A înviat Cristos, speranţa noastră”. Mesaj de sărbătoarea Paştelui 2011 şi în perspectiva beatificării lui Ioan Paul al II-lea, transmis de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, având în vedere că în duminica beatificării coincide cu Ziua Tineretului la nivel diecezan sărbătorită în parohia Butea, judeţul Iaşi.
------------------------------------------------------------------------------
Scrisoare pastorală de Paşti - 2011

Bucuraţi-vă! Domnul a înviat!
Cristos a înviat din morţi,
cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le.

Sfinţiile voastre,

dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,
"Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos", ne învaţă Catehismul Bisericii Catolice (nr. 638).

Fideli faţă de mărturia Sfintelor Scripturi şi în concordanţă cu învăţătura sfintei tradiţii, celebrăm cu bucurie marele adevăr al Învierii Domnului şi cântăm cu întreaga Biserică imnul victoriei lui Cristos asupra morţii şi asupra păcatului - Aleluia! Aleluia!

În noaptea sfântă a Învierii s-a aprins lumânarea pascală din piatra de cremene şi s-a împărţit credincioşilor adunaţi în priveghere acea lumina care străluceşte în întuneric şi care încălzeşte inimilor celor ce cred, cu invitaţia sfântă: Lumina lui Cristos! Veniţi şi luaţi lumină!

O nouă şi adevărată lumină peste întunericul păcatului şi peste stăpânirea morţii.

Biserica ne-a invitat să păstrăm în mâini şi, mai ales, în cugete, în inimi, noua lumină şi ne-a chemat să tresăltăm de bucurie, cântând imnul Exultet (Să tresalte inima), un imn de profundă bucurie şi de exaltare spirituală.

"Da, cu adevărat fericită noapte: numai ţie ţi s-a dat să cunoşti vremea şi ceasul în care Cristos a înviat din morţi". Noaptea a fost prima martoră a marelui eveniment, ea a retrăit farmecul şi forţa strălucirii ieşite din mormânt şi piatră, ea ne-a transmis victoria adevărului şi a binelui nebiruit. Martorii oculari s-au trezit învăluiţi de lumină şi, cuprinşi de teamă sfântă şi de mare bucurie, au verificat mormântul gol şi l-au întâlnit, rând pe rând, în grădină, la Emaus, pe drumul Damascului sau în Cenacol.

El s-a arătat cu adevărat ucenicilor săi, celor ce împreună cu el s-au suit din Galileea la Ierusalim, şi care acum au devenit martorii lui în faţa poporului. Ei au fost cei privilegiaţi, aleşi şi pregătiţi de el la şcoala noii sale împărăţii şi a noii evanghelizări.

Învierea Domnului este o lucrare divină pregătită şi realizată în timp, o lucrare a întregii Sfintei Treimi.

Catehismul Bisericii Catolice (nr. 648) ne învaţă că "învierea lui Cristos este obiect de credinţă, ca fiind o intervenţie transcendentă (suprafirească) a lui Dumnezeu însuşi, în creaţie şi în istorie. În ea, «cele trei persoane dumnezeieşti acţionează împreună şi, în acelaşi timp, îşi manifestă originalitatea proprie. Aceasta s-a făcut prin puterea Tatălui, care l-a înviat pe Cristos, Fiul său» (cf. Fap 2,24) şi astfel a introdus într-un mod desăvârşit umanitatea lui - cu trupul său - în Treime. Isus a fost definitiv revelat «Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin Învierea lui din morţi» (Rom 1,3-4)".

Sfântul Paul insistă asupra manifestării puterii lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului care a dat viaţă firii omeneşti a lui Isus şi a chemat-o la starea glorioasă de Domn (cf. CBC 648).

Cu alte cuvinte, Tatăl ceresc, prin lucrarea specială a Duhului Sfânt, l-a ridicat din moarte pe Fiul său şi l-a constituit Domn alături de tronul său în împărăţia sa veşnică.

Nu trebuie să uităm că Învierea din mormânt este, în acelaşi timp, şi opera lui Cristos care iese din mormânt, în virtutea propriei sale puteri dumnezeieşti.

El însuşi în predicile sale vorbeşte despre suferinţele prin care va trece, despre moartea la care va fi supus, dar şi despre învierea sa cea de a treia zi, când afirmă că "eu îmi dau viaţa ca iarăşi să o iau... căci... putere am să o dau şi putere am să o iau" (In 10,17-18).

Întreaga revelaţie prezintă această lucrare ca fiind orânduită din veşnicie de Dumnezeu unul şi întreit şi realizată în timp prin lucrarea specială a celor trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

În învierea glorioasă a lui Cristos mărturisim credinţa noastră în iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi trăim speranţa învierii noastre la o viaţă nouă prin Cristos, în care credem.

Apostolul neamurilor, în Scrisoarea către Corinteni, afirmă: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră" (1Cor 15,14). Aşadar, învierea constituie pe deplin confirmarea a tot ceea ce a făcut şi a învăţat Cristos când a venit pe pământ. Toate adevărurile îşi au justificarea prin învierea sa, căci, înviind, a demonstrat şi continuă să o facă şi astăzi autoritatea sa dumnezeiască şi iubirea sa.

Învierea Domnului confirmă dumnezeirea sa, iar jertfa sa pe cruce, moartea şi sacrificiul său constituie cea mai mare valoare salvifică a istoriei.

Când celebrăm învierea Domnului afirmăm "dublu aspect în misterul pascal: prin moartea sa, Cristos ne izbăveşte de păcat, iar prin Învierea sa ne deschide accesul la o nouă viaţă", ne învaţă acelaşi Catehism al Bisericii Catolice, căci prin îndreptăţire suntem "reaşezaţi în harul lui Dumnezeu", iar prin acest har, participăm la viaţa cea nouă, căci "precum a fost înviat Cristos din morţi, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii" (Rom 6,4). Prin înviere suntem cu adevărat transformaţi din duşmani în prieteni şi din străini în fraţi, fraţi cu Cristos, care, înviind din morţi, ne învie şi pe noi la o viaţă nouă (cf. CBC 654).

Dragi fraţi şi surori,

A celebra Învierea Domnului înseamnă a mărturisi că el este garanţia învierii noastre, că el este izvorul şi principiul învierii viitoare.

A celebra Învierea Domnului înseamnă a ne întâlni cu El care continuă să fie viu şi care trăieşte în vecii vecilor, fiind mereu între noi şi purtându-ne astfel spre zorile vieţii veşnice.

Celebrând Învierea Domnului, gustăm puterile şi farmecul veacului viitor (cf. Evr 6,5), retrăim un adevăr mângâietor şi mobilizator: nu mai trăim pentru noi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru noi (cf. 2Cor 5,15).

Cu aceste gânduri, pe care ni le oferă marea sărbătoare a Învierii şi textele Sfintelor Scripturi şi pe care ni le propune Biserica an de an, ca o mângâiere şi întărire sufletească, vă exprim bucuria şi salutul nostru şi vă spun din inimă tuturor: Bucuraţi-vă! Domnul a înviat! El ne oferă tuturor viaţa sa dumnezeiască.

Sărbători fericite
şi
Paşte binecuvântat, aleluia!

+ Petru Gherghel,