Calea Crucii la Coliseu în Vinerea Sfântă. Papa: Crucea este semnul luminos al iubirii lui Dumnezeu

(RV - 23 aprilie 2011) „Crucea nu este semnul biruinţei morţii, a păcatului şi răului, dar este semnul luminos…al imensităţii iubirii lui Dumnezeu”: a rupt cu aceste cuvinte, Benedict al XVI-lea, tăcerea profundă în care s-au recules miile de credincioşi care în seara Vinerii Sfinte au luat parte la ritul „Calea Crucii - Via Crucis” la vechiul amfiteatru roman Flaviu - cunoscutul Colossaeum sau Coliseu din centrul Romei antice. Purtând în cruce „povara păcatului şi a răului”, Cristos, a subliniat Papa la terminarea exerciţiului de pietate, a arătat că în orice situaţie Dumnezeu este capabil să învingă moartea.

Meditarea Patimilor Domnului ne scufundă în tăcerea crucii şi a morţii iar înălţarea lui Isus pe Golgota pare mai degrabă o înfrângere, un faliment. Dar invitaţia lui Benedict al XVI-lea este aceea de a avea o privire mai profundă:
• Crucea nu este semnul victoriei morţii, a păcatului şi răului, dar este semnul luminos al iubirii, mai mult al imensităţii iubirii lui Dumnezeu, a ceea ce nu am fi putut niciodată cere, imagina sau spera.

Lumina lui Cristos care rupe întunericul morţii, Papa a lăsat-o să se întrevadă chiar de la rugăciunea cu care a deschis ritul Căii Crucii evidenţiind că:
• Atunci când feluritele măşti ale minciunii iau în derâdere adevărul şi măgulirile succesului sufocă chemarea intimă la onestitate; când golul de sens şi de valori anulează lucrarea educativă iar dezordinea inimii lezează simplicitatea celor mici şi a celor slabi…în această oră se insinuează ispita fugii, sentimentul spaimei şi al angoasei.

Dar cuvintele de viaţă veşnică ale lui Isus sunt ca o rază ce luminează ceasul încercării, ora pătimirii Bisericii şi a întregii omeniri, iar crucea, a continuat Pontiful, nu este semnul „înfrângerii definitive…a celui care vorbise despre forţa iertării şi a milei, care invitase la a crede în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană.
• Crucea ne vorbeşte despre iubirea supremă a lui Dumnezeu şi ne invită la reînnoi astăzi credinţa noastră în puterea acestei iubiri, la a crede că în orice situaţie a vieţii noastre, a istoriei, a lumii, Dumnezeu este în stare să învingă moartea, păcatul şi răul şi să ne dea o viaţă nouă, înviată. În moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu se află germenul unei noi speranţe de viaţă, aşa ca bobul de grâu care moare în pământ.

În noaptea care a amintit ceasul încercării lui Cristos, lectura unor gânduri scurte ca premisă la meditaţii, făcută de doi copii, a chemat „la simplicitatea celor mici care ştiu să ajungă la miezul realităţii”, pentru ca fiecare să reuşească să vadă, în experienţa lui Isus, drumul adevărului şi al vieţii.

După Vinerea Sfântă, o zi de tăcere de mormânt dar în seara Sâmbetei Sfinte, vestea nemaiauzită a învierii lui Isus din morţi, cel dintâi dintr-o mulţime de fraţi.

Aici serviciul audio:

rv/al