Consiliul special al Sinodului asupra Orientului Mijlociu: creştini constrânşi la
exod din lipsă de libertate religiosa
(RV - 12 aprilie 2011) “Un program sinodal maturizat în interiorul Adunării,
care aşteaptă să găsească aplicare în Bisericile prezente în Orientul Mijlociu”.
Astfel, secretarul general al Sinodului episcopilor, mons. Nikola Eterović, a definit
intervenţiile pe care Benedict al XVI-lea le-a ţinut în timpul ultimei adunări sinodale
din octombrie 2010. În introducerea lucrărilor celei de-a treia reuniuni a Consiliului
special - desfăşurată în zilele de 30 şi 31 martie - mons. Eterovic a revenit înainte
de toate asupra liniilor de bază ale afirmaţiilor făcute de Papa la Sinod, amintind
tema adunării „Biserica catolică în Orientul Mijlociu: comuniune şi mărturie.
„Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet” (Fap
4,32).
Secretarul general al Sinodului, informează o notă, „a făcut de
asemenea referinţă la situaţia actuală în Orientul Mijlociu, care obligă creştinii
să urmeze exemplul primei comunităţi a Bisericii, în care toţi dădeau mărturie de
comuniune, deşi trăind în dificultăţile ce veneau din noutatea vieţii pe care o îmbrăţişaseră,
între care opoziţia şi duşmănia multora”. Un salut special, mons. Eterovic l-a adresat
noului patriarh de Antiohia Maroniţilor, Prea Fericirea Sa Béchara Boutros Raï. Reuniunea
Consiliului special s-a împărţit apoi în două grupuri pentru a planul de lucru prin
care să prezinte organic conţinuturile Propoziţiilor enunţate de Sinod, în vederea
redactării documentului post-sinodal.
Între actualizările asupra Bisericilor
particulare, informează comunicatul, a existat un „schimb de păreri şi informaţii”
despre situaţia generală din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. „Situaţia precară
datorată unor mişcări socio-politice interesează îndeaproape Bisericile care - se
afirmă - împărtăşesc bucuriile şi preocupările cetăţenilor constrânşi în multe cazuri
să emigreze din cauza violenţei, a lipsei locurilor de muncă, a restricţiei libertăţii
religioase, a spaţiului redus al democraţiei. Rămâne imperioasă necesitatea unui dialog
liber şi rodnic cu celelalte religii şi cu reprezentanţii legitimi ai puterilor civile”.