"Conciliul Vatican II, busola Celui de-al Treilea Mileniu”: patrimoniul Orientului creştin în decretul „Orientalium Ecclesiarum" despre Bisericile Orientale Catolice

(RV - 12 aprilie 2011) Bogăţia tradiţiei spirituale şi liturgice a Orientului creştin trebuie păstrată fără modificări care să ă poată denatura. La aceasta tind părinţii Conciliului Vatican II când au aprobat decretul „Orientalium Ecclesiarum” despre Bisericile Orientale Catolice, promulgat apoi de papa Paul al VI-lea publicat pe 21 noiembrie 1964. Asupra conţinutului documentului se opreşte părintele iezuit Dariusz Kowalczyk, în cea de-a 23-a secvenţă a rubricii dedicate Conciliului Vatican II.
• Timp de secole s-a încercat „latinizarea” Orientului catolic. Conciliul Vatican II s-a opus unor asemenea eforturi spunând clar că toţi orientalii „pot şi trebuie să-şi păstreze necontenit riturile liturgice legitime şi disciplina şi că nu trebuie introduse schimbări în acestea decât în vederea propriului progres organic” (n. 6). Decretul asupra Bisericilor orientale subliniază că ele sunt patrimoniu la care nu se poate renunţa al Bisericii universale.

Conciliul exprimă speranţă că tocmai Bisericile orientale care sunt în comuniune cu episcopul Romei vor putea promova unitatea tuturor creştinilor, în special orientale. Din păcate se întâmplă că realitatea e diferită - Bisericile orientale catolice sunt uneori văzute de Bisericile ortodoxe nu ca o punte în dialogul ecumenic, ci din contra, cu un cal troian.

Decretul „Orientalium Ecclesiarum” formulează diferite indicaţii particulare. Una dintre ele priveşte sărbătoarea Paştelui, adică posibilitatea de a ajunge - în aceeaşi regiune sau naţiune - la un acord între creştinii orientali şi occidentali, pentru a celebra Paştele în aceeaşi duminică. Această invitaţie rămâne actuală, deoarece până acum creştinii de diferite rituri nu au reuşit să fixeze o singură zi pentru celebrarea comună pascală.

Anul trecut la Roma, Sinodul Episcopilor pentru Biserica catolică din Orientul Mijlociu care constituie o parte importantă a întregii tradiţii orientale. Creştinii din acea regiune sunt adeseori limitaţi în spaţiul lor de exprimare religioasă. „Lărgirea acestui spaţiu (…) devine - a spus Benedict al XVI-lea - o exigenţă pentru a garanta tuturor celor care aparţin de diferite comunităţi religioase adevărata libertate de a trăi şi profesa propria credinţă”. Trebuie făcut tot posibilul, pentru a opri emigraţia din Orientul Mijlociu a creştinilor locali care astăzi îndură diferite discriminări.

Aici serviciul audio: