Tragedie pe mare. Durere fără nume? Editorialul părintelui Lombardi la rubrica „Octava Dies”

(RV - 9 aprilie 2011) Benedict al XVI-lea continuă să urmărească cu îngrijorare drama imigraţilor în fugă din Nordul Africii care, cu riscul vieţii, caută să traverseze Marea Mediterană pentru a ajunge pe coastele europene.
Să ascultăm în acest sens reflecţia părintelui Federico Lombardi în editorialul său pentru „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vatican:
• A nu ştiu câta tragedie de naufragiu în mare al unui mare număr de migranţi şi persoane în fugă între Africa şi Europa a suscitat pe bună dreptate o vastă şi profundă emoţie. Sunt desigur multe sute necunoscuţii dispăruţi în ultimele luni, mii şi mii în anii recenţi în Mediterană, şi revin în minte zecile de mii de boat people vietnamezi care şi-au pierdut viaţa în mare în primele luni ale anului 1979. A fugi de foamete, de sărăcia inumană, de opresiune, de violenţă, de război…cu riscul de a muri între valuri fără a lăsa urmă de sine, nici măcar o amintire a propriului nume. De multe ori, în aceste zile, s-a vorbit despre durerea „fără nume”.

Compătimirea ne obligă să nu uităm să facem pomenirea, ca în faţa altor tragedii de nedescris ale omenirii, a unei istorii care este a noastră, în solidaritate cu săracii pământului.

A înţeles-o bine poporul evreu înălţând memorialul Yad Vashem „memorialul numelor”. Tocmai acolo Benedict al XVI-lea a pronunţat o meditaţie care ne-a revenit în minte în aceste zile în faţa morţii atâtor victime nevinovate şi necunoscute. „Ei şi-au pierdut viaţa, dar nu-şi vor pierde niciodată numele: acestea sunt gravate stabil în inimile celor dragi ai lor, ale supravieţuitorilor şi a celor care sunt decişi să nu mai permită ca o asemenea oroare să poată dezonora încă umanitatea. Numele lor, în special şi mai presus de toate, sunt gravate în mod indelebil în memoria Atotputernicului Dumnezeu”. „Fie ca suferinţele lor să nu fie niciodată negate, diminuate sau uitate! Poată fiecare persoană de bunăvoinţă să rămână vigilentă pentru a eradica din inima omului orice lucru capabil să poarte la tragedii asemenea acesteia!. A smulge din rădăcină ura absurdă care a dus la Shoah, dar a ne angaja acum şi la eradicarea nedreptăţilor, a indiferenţei şi egoismului care poartă pre multe persoane să dispară în mijlocul apelor în căutarea unei vieţi mai umane. Dumnezeu îşi aminteşte de ele, să ne amintim şi noi.

Aici serviciul audio:

rv/al